Moldova, printre codașii Europei la salarii brute, dar cu una dintre cele mai mici poveri fiscale pe muncă

Republica Moldova se situează în continuare în rândul țărilor cu cele mai mici salarii brute lunare, alături de Ucraina, Kosovo și Albania, cu valori sub 1.000 de euro. În contrast, Austria și Germania depășesc 4.000 de euro lunar, iar România înregistrează salarii brute de peste 1.850 euro. În cazul Republicii Moldova, salariul brut mediu în sectorul privat este estimat la circa 745–770 euro lunar, potrivit firma internațională de audit și consultanță Forvis Mazars, care compară regimurile fiscale din 22 de țări europene și 3 din Asia Centrală, inclusiv Republica Moldova.

Chiar și după ajustarea salariilor la paritatea puterii de cumpărare (PPP), decalajele dintre estul și vestul continentului rămân semnificative, în ciuda reducerii aparente a diferențelor.

Un aspect unde Republica Moldova se detașează este nivelul redus al poverii fiscale pe muncă („tax wedge”) – diferența dintre costul total al angajatorului și venitul net al angajatului. Moldova se situează între 13 și 16%, una dintre cele mai scăzute valori din regiune. În comparație, media regională este de 38%, iar în Germania și Slovacia nivelul depășește 49%. România, în ciuda cotei unice de 10% pe venitul persoanelor fizice, are o povară totală de peste 40% din cauza contribuțiilor sociale ridicate.

În ceea ce privește impozitul pe profit, Moldova nu este detaliată în raportul Mazars, dar în alte state cota variază de la 9% în Ungaria, la 10% în Bulgaria și Bosnia, până la 30% în Germania. România are o cotă de 16%, însă a introdus suprataxe pentru bănci și companii mari, ceea ce duce la un impozit efectiv mai ridicat în multe cazuri.

Raportul mai arată că Moldova rămâne în urma altor țări din regiune la capitolul digitalizare fiscală. În timp ce Ungaria și România implementează sisteme electronice avansate pentru TVA, facturare și raportare (e-Factura, SAF-T, e-Transport), Moldova nu este menționată printre statele care au făcut pași decisivi în această direcție.

Totodată, Moldova nu se regăsește printre cele 14 țări din regiune care au implementat regulile OECD privind impozitul minim global de 15% pentru grupurile multinaționale cu venituri de peste 750 milioane euro. Aceste reguli au fost aplicate deja de state precum Austria, Polonia, Ungaria și România, semnalând un angajament mai ferm pentru alinierea la standardele internaționale în materie de fiscalitate corporativă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#tax #salarii #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.