O firmă a „stăpânului” Transnistriei, oligarhul Gușan a ajuns cel mai mare importator de ulei ambalat

În luna septembrie 2024, în Republica Moldova au fost importate peste 4.500 de tone de ulei de floarea-soarelui, împărțite în două categorii principale: „Ulei de floarea-soarelui brut” și „Ulei de floarea-soarelui ambalat în recipiente de 10 litri sau mai puțin”. Potrivit datelor analizate de Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, categoria „Ulei de floarea-soarelui brut” a dominat importurile, reprezentând 78% din totalul uleiului importat.

Din punct de vedere valoric, importurile de ulei de floarea-soarelui au atins peste 60 de milioane de lei. Categoria „Ulei de floarea-soarelui brut” a constituit 60% din valoarea totală a importurilor. Prețul mediu al uleiului importat a fost de 15,9 lei per litru, însă uleiul neambalat a fost de 2,5 ori mai ieftin decât cel ambalat.

Uleiul de floarea-soarelui, atât ambalat, cât și neambalat, a fost importat din cinci țări. 100% din „Uleiul de floarea-soarelui brut” a fost adus din Ucraina, totalizând 3.562.920 litri. În ceea ce privește categoria „Ulei de floarea-soarelui ambalat în recipiente de 10 litri sau mai puțin”, Ucraina a fost, de asemenea, lider, furnizând 801.041 litri, adică 79,8% din volumul total al acestei categorii.

Valoarea uleiului de floarea-soarelui importat din Ucraina a fost de 57.149.632 lei, din care 37.478.918 lei pentru „Uleiul de floarea-soarelui brut” și 19.670.715 lei pentru „Uleiul ambalat”. Ucraina a contribuit cu 80,4% din valoarea totală a uleiului ambalat, urmată de Rusia (15,8%) și Ungaria (3%).

Prețul mediu de import pentru „Uleiul de floarea-soarelui brut” a fost de 10,5 lei per litru, în timp ce pentru „Uleiul ambalat” acesta a ajuns la 26,1 lei per litru. Există o diferență semnificativă între prețurile de import pe țări: din Rusia prețul mediu a fost de 22,9 lei per litru, iar din Ungaria, 34,1 lei per litru.

„În luna septembrie 2024, 24 de companii din Republica Moldova au importat ulei de floarea-soarelui. Dintre acestea, doar două companii au importat „Ulei de floarea-soarelui brut”, în timp ce 23 de companii au adus „Ulei de floarea-soarelui ambalat”. Compania „ICS TRANS BULK LOGISTICS SRL” a importat 99,3% din totalul de „Ulei de floarea-soarelui brut” în această perioadă”, potrivit lui Rija.

Pentru categoria „Ulei de floarea-soarelui ambalat”, cele mai mari patru companii importatoare au fost: SRL SHERIFF (controlat de oligarhul Victor Gușan n.a) ) – (15,98%), INTREPRINDEREA ISNOVAT SRL (14,55%), SRL COLVAS (12,95%) și MOLDRETAIL GROUP SRL (11,34%), care au importat împreună 54,82% din totalul uleiului ambalat.

În termeni valorici, principalele companii importatoare au fost: INTREPRINDEREA ISNOVAT SRL, SRL SHERIFF, SRL COLVAS și MOLDRETAIL GROUP SRL, care au adus 52,35% din uleiul ambalat, în valoare totală de 12.814.191 lei.

Se remarcă și o variație considerabilă a prețurilor medii de import. Cele mai mari prețuri medii au fost înregistrate de companiile TELIUS-CCC SRL (35,5 lei per litru) și FORWARD INTERNATIONAL SRL (34,1 lei per litru), iar cele mai mici prețuri au fost aplicate de SRL ALISADAI, TAROL-DD SRL și SRL SHERIFF.

În total, în luna septembrie 2024, Republica Moldova a importat 4.566.494 litri de ulei de floarea-soarelui, în valoare de 61.957.220 lei, cu un preț mediu de 26,1 lei per litru pentru uleiul brut și 10,5 lei per litru pentru uleiul ambalat.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#ulei #sheriff #import #economie

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Capitalul social al complexului „Arena Națională” urmează să fie majorat cu 61,97 milioane de lei, echivalentul a 3,13 milioane de euro, potrivit unui proiect de hotărâre a Guvernului promovat de Agenția Proprietății Publice. Banii, alocați din bugetul de stat, sunt destinați achitării obligațiilor față de partenerul privat în cadrul contractului de parteneriat public-privat pentru construcția Arenei Naționale.

Contractul de parteneriat public-privat a fost semnat la 24 august 2018, iar statul și-a asumat rambursarea investiției realizate de partenerul privat conform unui grafic de plăți care se încheie în 2030. Valoarea totală a contractului este de 44,53 milioane de euro.

Plățile au fost împărțite în 24 de tranșe. Primele două au fost de câte 5 milioane de euro, după care au urmat plăți anuale. Până în 2025, statul a achitat 28,95 milioane de euro către partenerul privat. Pentru perioada 2026–2030 au mai rămas de achitat 15,58 milioane de euro, în 10 tranșe. Ultima plată este programată pentru anul 2030.

Din această sumă, pentru anul 2026 sunt prevăzute două tranșe, în valoare totală de 3,13 milioane de euro. Pentru achitarea lor, în bugetul de stat au fost prevăzute până la 61,97 milioane de lei, bani care urmează să fie transferați către SRL „Arena Națională” prin majorarea capitalului social.

Suma în lei a fost calculată la un curs estimativ de 19,79 lei pentru un euro, iar documentele arată că există riscul ca diferența de curs să genereze necesitatea unor bani suplimentari. SRL „Arena Națională” a solicitat deja o suplimentare de 2,3 milioane de lei pentru acoperirea integrală a plății.

Autorii proiectului precizează că majorarea capitalului social nu reprezintă o investiție nouă în Arena Națională, ci este legată de obligațiile contractuale asumate de stat în 2018. În lipsa alocării banilor, există riscul ca statul să nu-și poată executa obligațiile față de partenerul privat, ceea ce ar putea genera litigii și alte consecințe financiare.

Termenul pentru achitarea tranșelor aferente anului 2026 a expirat la 24 iunie, iar autorii propun ca hotărârea să intre în vigoare imediat după publicarea în Monitorul Oficial.

Potrivit unui raport al Curții de Conturi, Arena Chișinău nu își poate acoperi cheltuielile de bază și a înregistrat pierderi nete de 37,5 milioane de lei, în pofida unui capital social de aproape 966 de milioane de lei. Raportul mai relevă că partenerul privat a fost selectat fără concurență reală, la concurs fiind depusă o singură ofertă. De asemenea, contractul nu ar fi conținut clauze suficient de clare privind repartizarea riscurilor și transferul bunurilor.