Radiografia digitalizării Republicii Moldova: Trei din zece locuințe au conexiune la internet

Numărul conexiunilor la Internet fix în bandă largă în trimestrul trei s-a majorat cu 4,2% față de iulie-septembrie 2020 și a atins numărul de 749,4 mii de abonați. Veniturile încasate din vânzarea acestor servicii au crescut cu 4,8%, la 363 mil. de lei, potrivit datelor Agenției Naționale de Reglementare a Comunicațiilor Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI) .

Deși indicatorul vânzărilor s-a majorat, per abonat acesta s-a redus cu 2%, la 162,4 lei.

Potrivit ANRCETI, creșterea vânzărilor se datorează creșterii numărului de abonați. Este vorba de numărul de abonați conectați la Internet prin fibră optică (FTTx), care s-au majorat cu 13,1% și a ajuns la 588 mii, ceea ce reprezintă 78,4% din numărul total de abonați.

În același timp, numărul de persoane conectate la Internet prin tehnologii xDSL și cablu coaxial a scăzut cu 19,1%, respectiv 19% și a constituit 111,8 mii și 47,8 mii. Și numărul abonaților conectați prin alte tehnologii a crescut cu 7,5% și au depăşit 2,2 mii. Urmare a a cestor evoluții, nivelul de penetrare a serviciilor de acces fix la Internet a ajuns la 28,9% (+1,6 pp).

Mai mult de jumătate dintre abonați (50,7%) au folosit viteza de acces și transmitere a datelor de la 30 la 100 Mbit/s, iar 30,5% – mai mult de 100 Mbit/s. În același timp – 16,8% dintre abonați au viteza de acces și navigare pe Internet de la 10 la 30 Mbit/s, 0,8% – de la 2 la 10 Mbit/s și 1,2% – până la 2 Mbit/s.

Din punct de vedere al volumului vânzărilor, Moldtelecom e în fruntea operatorilor – 61,9%, Starnet – 20,5%, Orange Moldova – 6,2%, iar ponderea totală a celorlalți operatori a constituit – 11,4%.

#conexiune #abonati #internet

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.