Record la „Polul Nord” al Chinei. Cum se trăiește la -53 de grade în locul în care aerul îți îngheață în plămâni

28 Ian. 2023, 19:26
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
28 Ian. 2023, 19:26 // Actual //  Lupu Eduard

Mohe este pe bună dreptate supranumit „Polul Nord” al Chinei. Este cel mai nordic oraș al țării și este un loc extrem de rece. La finalul săptămânii trecute s-au înregistrat -53 de grade Celsius, un record de temperatură istoric pentru această țară, informează Sky News.

Este atât de frig încât aerul îți rămâne blocat în gât, ai o senzație neplăcută în plămâni și îți vine în continuu să tușești. Ai o senzație ciudată la nivelul tuturor părților corpului în care se regăsește umezeala și simți cum pleoapele și nările îți împietresc.

Dacă ai degetele expuse sau dacă porți mănuși mai subțiri, îți vor amorți de tot în doar câteva minute – degerarea reprezintă un pericol foarte mare aici. Bateriile diverselor aparate electronice se descarcă anormal de repede și dacă trebuie să lucrezi afară nu poți să o faci decât în reprize scurte repetate.

Există și momente distractive când sunt -50 de grade Celsius afară: dacă arunci apă fiartă în aer, aceasta îngheață aproape instantaneu și se izbește de pământ sub formă de bucăți de gheață.

Acesta este unul dintre motivele pentru care turiștii chinezi se îngrămădesc să vină aici.
Mohe se află în vârful unei regiuni din China care se extinde până la granița cu Rusia, înconjurată din trei direcții de teritoriul rusesc de unde aerul aspru al iernii siberiene se năpustește asupra orașului chinezesc.
Mohe se află la aproape 2.500 de kilometri la nord de Beijing, un oraș la rândul său din nordul țării. Este un loc pitoresc, acoperit de zăpadă, cu 85.000 de locuitori care lucrează în industrii precum agricultură și turism.
Temperaturile extreme nu sunt nemaiîntâlnite în Mohe, dar de obicei sunt cu 15-20 de grade mai ridicate decât acum.

„Nu poți să vezi pe nimeni la mai mult de câțiva metri depărtare”

La o oră de mers cu mașina înspre nord se află satul Beiji – un loc straniu, pe jumătate localitate turistică, pe jumătate avanpost de frontieră, în care ai nevoie de bilet ca să intri.
În afară de numele său care înseamnă „Polul Nord”, una dintre principalele atracții din Beiji îl reprezintă peisajul cu marele râu înghețat care desparte China de Rusia, dincolo de care se pot zări dealurile stâncoase ale Siberiei.

Întrebat despre cum este să trăiești la -53 de grade Celsius, Xie, proprietarul unui magazin universal a răspuns: „Este fum. Nu poți să vezi pe nimeni la mai mult de câțiva metri depărtare. Până la miezul zilei, fumul – noi îl numim fum, dar este defapt o ceață foarte densă – se disipă. Fumul apare când se face frig.”

„Nu poți să lupți împotriva raiului. Tot ce putem să facem este să luăm toate măsurile posibile. Atâta timp cât nu ne este frig, este în regulă”, a povestit Xie.

Această perioadă rece este provocată de o zonă de aer foarte rece de joasă presiune care se deplasează spre sud din Siberia. Regiunea din Rusia este atât de departe de efectul de încălzire al mării și primește atât de puține ore de lumină încât condițiile sunt perfecte pentru crearea de și mai mult aer rece, potrivit Sky News.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Realitatea Live

27 Sept. 2023, 05:14
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
27 Sept. 2023, 05:14 // Actual //  Lupu Eduard

Turcia şi Israelul, două ţări cu relaţii bilaterale complicate, au discutat despre cum pot coopera pentru a exporta gaze naturale, ţinta lor principală fiind Europa. Turcia a făcut descoperiri „istorice“ de gaze în Marea Neagră, pe care a început să le exploateze în timp record, şi importă masiv energie din Rusia, Iran şi Azerbaidjan.

Iar Israelul a accelerat dezvoltarea unui proiect de extragere de gaze naturale din largul mării Fâşiei Gaza, teritoriu instabil politic şi social, urmărind majorarea exporturilor. Ga­zele israeliene, dacă ar fi să ajungă în Europa, vor trece prin Turcia şi apoi prin Bulgaria. Tur­cia a exersat recent pentru o perioadă scurtă exporturi de gaze către Uniune folosind ca des­ti­naţie Bulgaria, dar acum are planuri mari.

Anul acesta, unul din guvernele interimare bulgare a încheiat un acord de import de gaze cu Turcia, stârnind controverse şi teama că astfel şi gazele ruseşti îşi vor găsi din nou dru­mul către UE. Nu că încă nu ar ajunge. Ungaria importă com­bustibil de la Gazprom şi, conform con­trac­telor, va continua să cum­pere gaze ruseşti mult timp de-acum încolo (la fel fac şi Italia, Croaţia, Slovacia, Austria şi Grecia).

Dar pentru a reduce dependenţa de o singură sursă, compania naţională de energie din Ungaria tocmai a încheiat un acord cu com­pania naţională de gaze bulgară care-i deschide accesul la terminalele de gaze naturale liche­fiate din Turcia şi Grecia, la care Bulgaria este abonată de mai mult timp. Luna trecută, ace­eaşi companie naţională de energie a Ungariei a înche­iat un acord cu compania naţio­nală de gaze şi petrol a Turciei pentru a importa gaze naturale de la aceasta. Este prima dată când Tur­cia ar vinde gaze într-o ţară care nu-i este vecină. Exporturile prin conducte ar începe în 2024, potrivit agenţiei de presă Anadolu.

Bulgaria-Turcia este şi ruta prin care gazele azere ajung în UE, în România şi Ungaria. Consumatorii ungari au acces şi la GNL importate prin terminalul de pe insula Krk din Croaţia, devenit unul dintre cele mai solicitate din această parte a lumii. De aceea, guvernul croat vrea să extindă capacitatea de import şi procesare a unităţii, pe care au pus ochii inclusiv Germania şi Austria. Astfel, pe piaţa gazelor din sudul Europei creşte o agitaţie în care cei mai mulţi producători şi exportatori sunt state din afara UE, iar cele mai multe state UE sunt importatori, redistribuitori şi verigi în lanţul de transport.
Un rezultat al clocotului este creşterea in­terconectării reţelelor de gaze ale ţărilor din regiune. Dar nici în nord nu este linişte. Inten­ţionând să-şi întărească independenţa de ener­gia rusă, Polonia lucrează la extinderea capa­cităţii de stocare a terminalului de GNL Lech Kaczynski din portul Swinoujscie, din nord-vestul ţării, scrie postul naţional de radio polo­nez. Staţia poartă numele unui fost preşedinte al Poloniei ucis într-un accident aviatic con­troversat în Rusia.

Lech Kaczynski este fratele geamăn al liderului actual al partidului de guvernământ Jaroslaw Kaczynski. De aceea se poate spune că terminalul de GNL este un simbol al libertăţii energetice. Pe la Swinoujscie au intrat în Europa printre primele „gaze ale libertăţii“, GNL importate din SUA.

Anul trecut la Swinoujscie au descărcat combustibil 58 de nave-cisternă, cu mult peste cifra de 42 avută iniţial în plan. Anul acesta sunt aşteptate să sosească 64 de tancuri de GNL, potrivit biznesalert.pl. Cantitatea astfel impor­tată ar umple 5.362 de camioane-cisternă. Anul viitor, importurile de GNL ar umple 7.000 de camioane-cisternă.
Oficialii spun că după extinderea capacităţii de stocare, terminalul Swinoujscie ar putea deveni centrul de gaze al Europei Centrale. Polonia îşi mai construieşte şi un terminal plutitor de regazeificare a GNL la Gdansk. Unitatea ar urma să fie pornită în 2028, cu o capacitate de lucru de 58 de transporturi de GNL pe an.

Proiectul nu a scăpat atenţiei guvernului Ungariei, care a anunţat luna trecută că este interesat să importe GNL şi prin Gdansk. Polonia şi Ungaria au încheiat un acord politic în acest sens. Cu instalaţiile de la Swinoujscie extinse, cu o conductă care aduce gaze pe piaţa internă direct din apele Norvegiei şi cu terminalul de la Gdansk gata de lucru, Polonia nu doar că îşi va putea acoperi consumul intern de gaze, ci va avea suficiente gaze şi pentru export. Toate acestea par premisele venirii unei epoci de aur a gazelor naturale în Europa Centrală şi de Est. Numai că o bună parte din acordurile recente sunt politice, menite să evidenţieze relaţiile actuale dintre state. Israelul încă nu este legat prin conducte de Turcia, dar se fac demersuri în acest sens. O la fel de bună parte din acorduri sunt opace, condiţiile fiind ţinute de guverne la secret. Iar în unele cazuri, relaţiile dintre parteneri sunt volatile. Turcia importă o parte semnificativă din gaze din Iran, sursă de care este nemulţumită. Iar Iranul devine din ce în ce mai antioccidental, fiind un aliat al Rusiei în războiul comercial al acesteia cu Vestul şi în cel militar contra Ucrainei. De asemenea, planurile Rusiei de a crea un „centru de gaze“ în Turcia au intrat în impas din cauza dezacordurilor dintre părţi legate de cine îl va controla, după cum notează Reuters.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău