Premierul desemnat, Vasile Tofan, a avertizat că nivelul actual al datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 36% din PIB, nu trebuie privit ca unul redus doar prin comparație cu state dezvoltate precum Japonia sau Grecia. Potrivit acestuia, pentru o economie emergentă, acest nivel al îndatorării este unul semnificativ și impune o administrare mult mai prudentă a finanțelor publice.

„36% nu este nici atât de puțin. Nu trebuie să ne confortăm că nivelul nostru de datorie publică este mai mic decât în Japonia sau Grecia”, a declarat Tofan.

Premierul desemnat a explicat că economiile dezvoltate și-au construit deja infrastructura, în timp ce Republica Moldova are încă nevoie de investiții majore, ceea ce presupune costuri suplimentare și o presiune mai mare asupra datoriei publice.

Totodată, Vasile Tofan a subliniat că Republica Moldova suportă costuri de finanțare mult mai ridicate decât statele dezvoltate. Dacă Japonia și Grecia se împrumută la dobânzi de aproximativ 2%, Republica Moldova atrage resurse în principal de pe piața internă, la o dobândă de circa 9%, cu aproximativ două puncte procentuale peste rata inflației.

„Este o rată mare dacă ne gândim la plățile de dobândă. Nu pot spune că avem o datorie de 36% și că totul este bine, iar noi putem continua să cheltuim”, a afirmat premierul desemnat.

În acest context, Tofan a anunțat că viitorul Guvern va analiza minuțios toate cheltuielile bugetare și va reduce acele costuri care nu sunt justificate, chiar dacă astfel de decizii vor genera rezistență și dispute interne.

„Este foarte important să revedem cu lupa cheltuielile statului și, acolo unde este posibil, să le reducem. Cheia va fi să găsim echilibrul: unde tăiem, unde investim, unde protejăm și unde trebuie să suplimentăm resursele. Tot ce vă pot promite este că voi aborda aceste subiecte cu maximă responsabilitate”, a declarat Vasile Tofan.

Premierul desemnat a concluzionat că Republica Moldova nu se află într-o poziție de confort din punct de vedere al disciplinei fiscale, motiv pentru care autoritățile vor trebui să găsească un echilibru între investițiile necesare și menținerea sustenabilității finanțelor publice.