Rusia a trimis în Siria 100.000 de tone de grâu furat din Ucraina

Rusia a trimis Siriei aproximativ 100.000 de tone de grâu furat din Ucraina de când a invadat țara, a declarat ambasada Ucrainei la Beirut, calificând transporturile drept „activitate criminală”, notează Reuters.

Într-o declarație pentru Reuters, ambasada a precizat că printre transporturi se numără unul realizat cu nava Matros Pozynich, o navă sub pavilion rusesc care a acostat în principalul port maritim al Siriei, Latakia, la sfârșitul lunii mai.

Datele de trafic martim au arătat că pe nava Matros Pozynich a fost încărcat grâu în portul Sevastopol din Crimeea, aceasta părăsind portul pe 19 mai iar locul de descărcare a fost Siria.

Imaginile din satelit arată că pe 29 mai aceeași navă a andocat în Latakia.

Ambasada Ucrainei în Liban, citând forțele de ordine ucrainene, susține că cerealele de la bordul vasului Matros Pozynich au fost „furate” din depozitele ucrainene din zonele nou ocupate de forțele ruse.

Ministerul rus al Apărării și cel sirian pentru informații nu au răspuns solicitării Reuters. Rusia a negat anterior acuzațiile de furt de grâu din Ucraina.

„Grâul este furat din silozuri unde este strâns din trei regiuni ucrainene”, a precizat ambasada.

„Aceasta este o activitate criminală”, a spus aceasta, adăugând că a încercat să contacteze autoritățile siriene, dar nu a primit niciun răspuns.

Ambasada a declarat că peste 100.000 de tone de grâu ucrainean „furat” au ajuns în Siria în ultimele trei luni. Cu prețurile internaționale ale grâului de peste 400 de dolari pe tonă, un astfel de volum ar valora mai mult de 40 de milioane de dolari.

Reuters nu a putut verifica în mod independent acuzațiile ucrainene.

Rusia a fost o sursă importantă de importuri de grâu pentru Siria de la începutul războiului său civil în 2011, atât ca import comercial, cât și ca ajutor umanitar. Moscova i-a oferit, de asemenea, președintelui Bashar al-Assad sprijin militar vital în timpul conflictului, trimițându-și forțele aeriene în Siria în 2015.

Rusia s-a angajat să furnizeze Siriei un milion de tone de grâu în cadrul unui acord bilateral în 2021, potrivit Interfax. Importurile de cereale siriene au inclus transporturi din Crimeea.

Într-o declarație de luna trecută, Ministerul Agriculturii din Ucraina a declarat că au fost furate aproximativ 500.000 de tone de grâu din regiunile ocupate ale țării, de la începutul invaziei.

Cerealele erau trimise fie în Rusia, în primul rând din regiunile Harkov, Doneţk şi Lugansk, fie în Crimeea din regiunile Zaporojie şi Herson, a adăugat ministerul.

În aprilie, Kremlinul a negat acuzațiile, spunând că nu știe de unde provin informațiile.

Adjunctul ministrului rus de externe Andrei Rudenko a fost citat de agenția de presă Interfax pe 25 mai spunând că Rusia neagă cu fermitate informațiile din presa occidentală despre furtul de cereale din Ucraina: „Nu furăm nimic de la nimeni”.

Cu toate acestea, regiunea ucraineană Herson, controlată de ruși, a început să exporte cereale în Rusia, a informat agenția de presă TASS, citându-l pe Kirill Stremousov, șeful adjunct al administrației militare-civile pro-ruse, la începutul acestei săptămâni.

Luna trecută, Ucraina a mulțumit Egiptului, unul dintre cei mai mari importatori de grâu din lume, pentru că a refuzat o navă rusească încărcată cu cereale despre care Kievul a spus, de asemenea, că au fost furate din Ucraina.

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#grau #Ucraina #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.