Stagflaţia – o amenințare reală pentru revenirea celor mai mari economii ale lumii. Este mai periculoasă decât inflația

17 Sept. 2021, 14:57
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
17 Sept. 2021, 14:57 // Actual //  MD Bani

Stagflaţia este un mix toxic de creştere economică slabă şi inflaţie. Când o economie se împotmoleşte în stagflaţie, consumatorii îşi reduc cheltuielile, iar investitorii găsesc mai greu active de calitate.

Toate acestea frânează şi mai mult economia. Stagflaţia nu este scenariul de bază al principalelor instituţii de prognoză econo­mică, însă despre ea influencerii pieţelor financiare vorbesc din ce în ce mai des. Iar investitorii încep să o ia în calcul ca pe un posibil pericol.

Stagflaţia este cea mai mare ameninţare pentru revenirea economiei europene şi nu numai, avertizează fostul premier italian Mario Monti. Inflaţia şi-ar trage energia din banii ieftini aruncaţi pe pieţe şi în economii de băncile centrale, iar creşterea economică ar încetini din cauza întreruperilor de pe lanţurile de aprovizionare şi a penuriilor de tot felul, scrie Ziarul Financiar.

John Mauldin, un guru financiar şi autor de cărţi de specialitate, vorbeşte despre reîntoarcerea stagflaţiei în SUA şi atrage atenţia că actuala revenire economică este construită pe fundaţiile cu probleme care afectau calitatea creşterii înainte de actuala criză. Înainte de pandemie, marile economii ale lumii se îndreptau spre stagnare. Ce a adus nou actuala criză este inflaţia peste aşteptări.

Nouriel Roubini, tot un influencer al lumii financiare, scrie şi el că stagflaţia este o ameninţare reală. Comentatorul apreciază că cei care cred orbeşte în retorica băncii cen­trale americane cum că presiunile inflaţioniste şi obstacolele din calea creşterii sunt în mare parte temporare, vor fi dezamăgiţi. Un strateg al Bank of America crede că SUA sunt deja în prima fază de stagflaţie. Aşa cum teama de inflaţie a rămas adânc înrădăcinată în psihicul colectiv al germanilor din perioada inter­belică, stagflaţia le-a arătat americanilor faţa sa hidoasă în anii 1970, când, în urma unei crize a petrolului şi unei inflaţii ridicate li s-a alăturat şomajul ridicat.

Semne că revenirea încetineşte vin din multe dintre economiile mari ale lumii: SUA, Germania, Marea Britanie, Japonia, China. Semne convingătoare că inflaţia se va retrage, în afară de asigurările băncilor centrale şi ale altor instituţii de prognoză (prestigiosul institut economic german ifo prezice o decelerare a inflaţiei din Germania de la 4% în august la 2-2,5% în 2022), nu prea sunt. Din contră. Alimentele şi energia se scumpesc la nivel global. Obstacole în calea perspectivelor economice se înmulţesc pe zi ce trece, scrie Bloomberg. În Marea Britanie, spre exemplu, problemele create de Brexit dau o şansă în plus stagflaţiei. În alte părţi, varianta delta a coronavirusului care provoacă COVID-19 tinde să devină principalul risc. Contraatacul pandemiei cu forţe noi zădărniceşte eforturile de a ţine fabricile, birourile, şcolile, hotelurile şi restaurantele deschise.

Date recente îngrijorătoare se referă la cel mai redus număr de angajări din ultimele şapte luni în SUA, scăderea încrederii firmelor în economia germană, slăbirea activităţii din sectorul serviciilor din China şi încetinirea activităţii industriale la nivel global. Cele de mai sus reprezintă partea de cerere.

Pe partea ofertei, penuriile de diverse materii prime, piese şi forţă de muncă şi întreruperile de pe lanţurile de aprovizionare afectează producţia. Acest şoc riscă să lovească când se apropie Crăciunul şi alte sărbători în care consumul creşte şi să accelereze inflaţia.

Între timp, carburanţii şi energia în general se scumpesc în emisfera nordică, iar iarna se apropie. Creşterea facturilor ar putea eroda salariile prin inflaţie şi descuraja gospodăriile să cheltuiască, un mix stagflaţionist care va deveni evident dacă familiile şi firmele vor reacţiona la majorarea costurilor cu utilităţile, primii cerând salarii mai mari, iar ultimii preţuri mai mari.

Băncile centrale sunt puse în faţa unei alegeri dificile. Ele pot domoli inflaţia majorând dobânzile, adică scumpind creditul. Dar dacă măresc dobânzile, riscul este ca revenirea economică să încetinească, iar economia să stagneze sau să revină în recesiune.

Cel puţin, insistând că factorii care stau la baza inflaţiei de acum sunt trecători, băncile centrale ancorează cât de cât aşteptările privind inflaţia ale publicului, adică îi fac pe oameni să creadă că preţurile nu vor mai creşte mult timp.

Catherine Mann, recent recrutată de Banca Angliei de la Citigroup, are o idee încurajatoare. Ea crede că inflaţia de astăzi nu poate deveni spirala inflaţionistă din anii 1970 în cazul SUA în parte deoarece companiile au mai puţină putere de a stabili preţurile, iar penuria de forţă de muncă nu înseamnă neapărat majorarea salariilor. Însă nervozitatea s-a declanşat deja.

Un instrument al Bloomberg  de urmărire a ştirilor a găsit că folosirea cuvântului stagflaţie este la cel mai ridicat nivel din cel puţin septembrie 2011. Acest lucru reflectă propagarea temerilor în rândul investitorilor.

„Următoarea problemă majoră cu care se vor confrunta pieţele ar putea fi foarte bine preţurile energiei“, spune Jeffrey Halley, analist la Oanda Asia Pacific. „Mă îngrijorează din ce în ce mai mult, pe măsură ce se apropie iarna, că nimeni nu se protejează cu adevărat faţă de această posibilitate . Putem vedea creşteri foarte mari ale preţurilor energiei în ultimul trimestru. Acest lucru ar putea să însemne inflaţie şi mai mare.“

Desmond Lachman, fost vicedirector la FMI, crede că SUA s-ar putea îndrepta spre o perioadă prelungită de stagflaţie, având în vedere că inflaţia a ajuns la niveluri nemaivăzute în ultimii 30 de ani şi că rata şomajului se încăpăţânează să rămână ridicată.

Realitatea Live

29 Mart. 2024, 12:33
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
29 Mart. 2024, 12:33 // Actual //  Lupu Eduard

Scandalul iscat de o anchetă jurnalistică, care-l vizează pe președintele Comisiei de Evaluare Extraordinară, Herman von Hebel, nu se referă la integritate, ci la credibilitate. Este limpede că eșecurile sale manageriale din cariera sa în Olanda nu denotă lipsa de integritate, ci mai degrabă vorbesc despre profesionalismul domniei sale, susține, într-o postare pe Facebook, fostul judecător la Curtea Constituțională, Alexandru Tănase

„Indiferent de aceste detalii, succesul reformelor din justiție este în cea mai mare parte bazat pe percepții și nu pe realități. Încrederea publică în procedura de evaluare extraordinară (cunoscută sub numele de vetting) este subțiere ca o lamă de ras Gillette. După câteva situații delicate, când pentru unele persoane apropiate puterii „filtele vetingului” au devenit mai transparente decât sticla de Murano, în timp ce alții erau invitați să aducă mostre de ADN-ul cailor care au arat ogorul bunicilor pe timpul lui Brejnev, orice turbulență nu poate decât să compromită și mai tare credibilitatea acestui proces”, mai spune Tănase.

Potrivit lui, în astfel de circumstanțe, zâmbetul disprețuitor al domnului von Hebel în fața unei întrebări firești, dacă va demisiona sau nu, nu face decât să submineze și mai mult credibilitatea atât a procedurii de evaluare extraordinară, cât și a actualei puteri politice.

„Este evident că domnia sa nu va demisiona voluntar din această funcție. Zâmbetul său plin de dispreț (pentru a nu-l numi batjocoritor) și autosuficiența cu care a reacționat la o întrebare legitimă a unui jurnalist vorbesc de la sine despre atitudinile sale. Un misionar european, venit în junglă pentru a civiliza triburile sălbatice, nu este obligat să manifeste respect pentru aborigeni, cu atât mai mult, nu este obligat să demisioneze din cauza frământărilor morale ale junglei. Mai mult decât atât, având în vedere că doi-trei ani de „civilizare a aborigenilor” îi pot rotunji considerabil conturile domnului misionar, șansele de demisie benevolă sunt aproape inexistente”, a punctat fostul judecător.

El spune că, în cariera sa profesională a interacționat cu diverse experți europeni.„ Am lucrat ani în șir cot la cot cu unii din ei în același birou. Acest lucru îmi permite să „citesc” cât se poate de clar reacțiile lor. O astfel de reacție, altfel decât o manifestare de dispreț și un sentiment de superioritate, nu poate fi calificată. Cu certitudine, în Europa, niciun funcționar din justiție nu ar risca să „răspundă” astfel unui jurnalist care îi cere explicații absolut normale referitoare la trecutul său profesional”.

În concluzie, Alexandru Tănase spune că, partea cea mai tristă este că factura va fi plătită de actuala putere politică și nu de domnul Herman von Hebel. Pentru cetățeanul obișnuit, nu există diferență între un expert din cadrul unei comisii guvernamentale și conducerea politică actuală. Alegătorul,  atunci când își va exprima opțiunile la urna de vot, va sancționa pentru acest zâmbet plin de dispreț actuala putere politică și nu pe domnul Herman von Hebel. Cu cât mai repede se va înțelege acest lucru, cu atât mai bine.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău