Statul, țepuit de șefii companiilor de stat! Proprietățile se duc pe apa sâmbetei

Î.S. Moldaeroservice, Î.S. Tehnico-Experimentală Codru, S.A. Aroma, S.A. Vinuri Ialoveni etc sunt doar câteva dintre cele 56 de companii de stat aflate în proces de insolvabilitate sau lichidare

„În gestiunea companiilor de stat sunt transmise și bunuri din domeniul public, care sunt, teoretic, inalienabile, iar procedura de insolvabilitate prevede înlocuirea organelor de conducere a companiilor de stat cu lichidatorul/administratorul de insolvabilitate și adunarea creditorilor, crește exponențial riscul de delapidare a proprietății publice. Prezentul comentariu trece în revistă constrângerile principale ale procedurii de insolvabilitate a companiilor de stat care creează rețeta perfectă pentru delapidarea proprietății publice”, constată economistul Vitalie Rapcea într-o analiză Expert-Grup.

Potrivit economistului, numeroasele procese de insolvabilitate în care sunt implicate companiile de stat indică asupra unei administrări precare a acestora. Administrarea eficientă a patrimoniului public presupune și pregătirea strategiei și a planului de retragere de pe piață. Într-un astfel de scenariu, organele de conducere a întreprinderii pregătesc acest proces, îl planifică și prin aceasta diminuează costurile și riscurile asociate unei retrageri neplanificate. Faptul că întreprinderile de stat ajung în insolvabilitate este dovada directă a unei administrări defectuoase a patrimoniului public. Din cele 126 de întreprinderi de stat ale cărui fondator este Agenția Proprietății Publice (APP), o pătrime sunt în proces de insolvabilitate sau lichidare, iar din cele 77 de societăți pe acțiuni cu capital majoritar de stat, proporția celor în proces de insolvabilitate sau lichidare este de o treime.

„Insolvabilitatea este un proces care generează un risc sporit de corupție și delapidare a proprietății publice. Procesul de insolvabilitate reprezintă un risc de delapidare de fonduri și prin includerea activelor din domeniul public al statului în masa debitoare care ulterior este utilizată pentru executarea creanțelor patrimoniale ale creditorilor. Companiile de stat gestionează bunuri din domeniul privat și bunuri din domeniul public. Bunurile domeniului public al statului aflate în administrarea întreprinderii nu aparțin acesteia cu drept de proprietate, ele nu pot fi urmărite pentru datoriile întreprinderii de stat . Dat fiind faptul că bunurile domeniului public transmise întreprinderilor de stat nu sunt încă delimitate după domenii și apartenență există riscul includerii acestora în masa debitoare ducând la înstrăinarea proprietății inalienabile a statului”, punctează economistul..

Atragerea subsidiară a statului în procesul de insolvabilitate amplifică enorm gradul de expunere a acestuia. Fondatorul sau organul executiv pot fi atrași la răspundere subsidiară, în cazul în care creditorii le imputează că insolvabilitatea a survenit din culpa acestora . Această prevedere este în contradicție și conflict de normă cu prevederile art. 17 al 2. din legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr. 845/1992, care prevede că asociații și acționarii poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii doar în limita acțiunilor (cotelor) care le aparțin. Delimitarea responsabilității dintre întreprinderea persoană fizică și cea de persoană juridică constă în plafonarea responsabilității proprietarilor în limita acțiunilor sau cotelor ce le aparțin. Instituirea prin legea insolvabilității a unei prevederi care presupune atragerea la răspundere subsidiară a fondatorului deschide larg ușa pentru abuzuri din partea creditorilor și amplifică substanțial expunerea oricărui fondator de societate comercială sau cu răspundere limitată inclusiv expunerea statului în calitate de proprietar al companiilor de stat.

„Companiile de stat sunt aidoma unui copil abandonat care devin o pradă ușoară pentru cei care urmăresc preluarea activelor statului. Pe de-o parte, fondatorul manifestă o relativă indiferență cu referire la compania de stat intrată în dificultate, iar de cealaltă parte, creditorii care au interes în activele companiei de stat, nu urmăresc asanarea acesteia și rambursarea datoriilor, ci deposedarea acesteia de activele mult-râvnite (mai cu seamă dacă este vorba despre terenuri și dacă aceste terenuri sunt amplasate în preajma orașelor). Compania de stat intrată în insolvabilitate, fiind devalizată, adesea nu dispune de resursele necesare pentru angajarea unui avocat, specializat pe insolvabilitate, onorariul căruia se achită în avans. Într-o astfel de situație nu putem vorbi despre o apărare adecvată a intereselor debitorului în procesul de insolvabilitate. Potențialul abuz asupra companiei de stat intrată în insolvabilitate este amplificat și de faptul că administratorul de insolvabilitate poate fi numit la propunerea creditorilor la etapa depunerii cererii introductive . Astfel, creditorii pot solicita un anume administrator prin cârdășia cu care, cei care pot sta în spatele creditorilor iau decizii precum validare/nevalidarea creanțelor, includerea/neincluderea în tabelul creanțelor, contestarea creanțelor creditorilor indezirabili şi sau acceptarea tacită a creanțelor dubitabile înaintate de beneficiarii efectivi prin intermediul persoanelor interpuse, reflectarea incompletă/selectivă a patrimoniului şi inventarului preluat şi trecerea sub tăcere a lipsurilor, exercițiul defectuos sau abuziv al drepturilor procesuale specifice şi altele asemenea”, a concluzionat Vitalie Rapcea.

#insolvabilitatea #coruptie #companii

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Piața comerțului alimentar din Rusia trece printr-o transformare profundă pe fondul încetinirii economiei și creșterii accelerate a inflației. Tot mai multe lanțuri de retail renunță la supermarketuri și hipermarketuri, înlocuindu-le cu discountere și așa-numitele „magazine pentru săraci”, potrivit datelor Infoline, citate de publicația Kommersant, citată de Moscowtimes.

În primele nouă luni ale anului 2025, în Rusia s-au închis 67 de magazine mari, cu o suprafață totală de peste 185.000 m². De la 2017 încoace, ponderea supermarketurilor și hipermarketurilor în comerțul cu amănuntul s-a redus aproape la jumătate – de la 37% la 21%. În schimb, discounterele au ajuns să domine piața, urcând de la 49,9% la 63,4% din totalul vânzărilor.

Cea mai spectaculoasă creștere o înregistrează însă așa-numitele „magazine pentru săraci” (hard discounters) – unități comerciale cu amenajare simplificată, sortiment redus și prețuri extrem de mici. În ultimii opt ani, ponderea acestora a urcat de la 4,8% la 16,4%, arată analiza Infoline.

Directorul general al companiei „Infoline-Analitika”, Mihail Burmistrov, explică această tendință prin schimbarea comportamentului consumatorilor ruși, care adoptă o strategie de economisire în fața scumpirilor.

„Prețurile ridicate la alimente și scăderea puterii de cumpărare au făcut neprofitabilă deschiderea supermarketurilor mari. Retailerii reacționează rapid, transformând spațiile existente în discountere și depozite pentru livrări online”, afirmă Burmistrov.

Potrivit Asociației Companiilor de Retail din Rusia (AKORT), deschiderea unui discounter costă cu 20–40% mai puțin decât a unui supermarket. În plus, comercianții își reduc sortimentul pentru a limita costurile. În iulie 2025, oferta de produse alimentare în magazine s-a diminuat cu 2,3%, iar cea de bunuri nealimentare – cu 1,8%, potrivit datelor companiei de cercetare Nielsen.

Totodată, crește popularitatea micilor magazine de cartier, cu suprafețe între 100 și 200 m². Numărul acestora a urcat cu 15% într-un singur an, a declarat președintele AKORT, Stanislav Bogdanov. Cu toate acestea, suprafața totală a spațiilor comerciale deținute de retailerii ruși s-a redus cu aproximativ 1%. În prezent, primele 200 de lanțuri de retail operează circa 4.700 de supermarketuri și hipermarketuri la nivel național.

Inflația rămâne principalul factor care obligă populația să economisească. Potrivit datelor oficiale ale Rosstat, prețurile au crescut cu peste 40% de la începutul războiului. Un sondaj al companiei Romir arată că 58% dintre ruși au renunțat la anumite produse, 57% caută alternative mai ieftine, iar 49% fac cumpărături doar în discountere sau încearcă să meargă mai rar la magazine.