Piața îngrășămintelor minerale din Republica Moldova a traversat între 2022–2025 un ciclu de ajustare structurală, cu scăderi de consum din 2024, dar fără prăbușirea proporțională a producțiilor agricole în condițiile unui regim pluviometric similar, arată o analiză a economistului Iurie Rija. După șocul din 2022, când s-au importat 191,8 mii tone la un preț mediu foarte ridicat, de 16,44 lei/kg (efectul crizei gazelor și al tensiunilor geopolitice), 2023 a adus o revenire de volum la 272,1 mii tone (+40% față de 2022), concomitent cu ieftinirea la 11,96 lei/kg. În 2024, importurile au coborât la 209 mii tone (-23% vs 2023), iar prețul mediu a atins minimul ultimilor cinci ani, 8,65 lei/kg. În primele nouă luni din 2025 s-au importat circa 153 mii tone, la 9,94 lei/kg, ritm încă lent, în contextul în care vârful sezonier rămâne februarie–aprilie.
În valoare, reculul prețurilor și al volumelor a dus importurile de la peste 3,25 miliarde lei în 2023 la circa 1,81 miliarde lei în 2024. În ianuarie–septembrie 2025, nota de plată a ajuns deja la aproximativ 1,52 miliarde lei, semnalând o ușoară revenire comercială. Piața este concentrată: în primele trei trimestre din 2025, top 5 importatori au cumulat 63,4% din valoarea totală (949 mil. lei din 1,496 mld. lei). Liderul este „Carvidon-Trade” SRL (283,5 mil. lei), urmat foarte aproape de „Fertistream-TRM” SRL (283,2 mil. lei), apoi „Piramida-Market” SRL (142,7 mil. lei), „Agrostoc” CI (126,6 mil. lei) și „Bioprotect” SRL (113,5 mil. lei).
Structura pe produse s-a mișcat odată cu ciclul prețuri–așteptări. În 2023, ureea a dominat la un nivel record de circa 68,9 mii tone, urmată de NPK și nitrat de amoniu – o orientare spre azot în an cu potențial ridicat de producție. În 2024, nitratul de amoniu a trecut pe primul loc (peste 41 mii tone), urmat de amofos/sulfoamofos și amestecuri uree-nitrat de amoniu, semn al unui consum de azot mai țintit și al prudenței financiare. În ianuarie–septembrie 2025, amofosul și sulfoamofosul au urcat pe primul loc (peste 41,5 mii tone), urmate de nitrat de amoniu (28,4 mii tone) și uree (24 mii tone) – o trecere treptată spre fosfați și complexe, folosite la pregătirea solului și pentru un aport mai echilibrat de nutrienți.
Originea mărfii evidențiază o dependență ridicată de Rusia: 64% din volumul total importat între 2022 și septembrie 2025 are origine rusă (livrările putând veni și prin intermediari), urmată de Bulgaria (7%), Turkmenistan și Azerbaidjan (câte 4%), respectiv Grecia (3%). NPK, amestecurile uree-nitrat și nitratul de amoniu provin covârșitor din surse rusești; Bulgaria furnizează mai ales nitrat de amoniu, iar Turkmenistanul și Azerbaidjanul – uree. Deși portofoliul s-a diversificat către 44 de țări, primele cinci origini acoperă încă ~85% din necesar, ceea ce păstrează vulnerabilitatea logistică la șocuri comerciale și geopolitice în regiunea Mării Negre.
Economistul notează că scăderea importurilor din 2024 reflectă atât constrângeri de lichiditate după doi ani de costuri ridicate și marje strânse, cât și o strategie deliberată a fermierilor de a amâna achizițiile mari până după toamnă. În 2024, importurile de fertilizanți au scăzut cu 23%, în timp ce producția agricolă a coborât cu doar 15% față de 2023; în 2025, importurile decurg și mai lent, dar recoltele „sunt și se așteaptă a fi bune” – rapița, mare consumator de inputuri, a atins circa 300 mii tone, un nivel record. Reziliența recoltelor, în pofida dozării mai mici de îngrășăminte, este explicată prin „efectul tampon” al solurilor (rezerve acumulate, mai ales fosfor), prin eficientizarea aplicării (analize de sol, aplicare localizată, reducerea pierderilor de azot) și prin progres tehnologic (hibrizi noi, rotații, lucrări conservative, irigații local disponibile).
Concluzia diagnosticului: după șocul inflaționist din 2022 și boomul cantitativ din 2023, piața îngrășămintelor din Moldova a intrat într-o fază de consolidare. Prețurile s-au normalizat spre 2024, deciziile de achiziție au devenit mai raționale, orientate pe eficiență tehnologică, iar fermierii „cumpără pentru necesități, nu pentru stoc”. Pe termen mediu, presiunile de cost din agricultură, obiectivele de mediu și volatilitatea lanțurilor de aprovizionare pot menține contractarea treptată a pieței convenționale, accelerând tranziția către complexe NPK adaptate și tehnologii de precizie. „Fermierii au dreptul la un preț corect, traderii la un câștig cinstit, iar statul la o taxă echitabilă – doar acest echilibru poate susține o agricultură funcțională și durabilă”, sintetizează Iurie Rija.
