Tactica pământului pârjolit! Rusia ameninţă că nu va mai face diferenţă dintre civili şi militari la Severodonețk

Rusia pare să-şi fi reînnoit în ultimele 48 de ore eforturile în a avansa spre Severodoneţk şi ameninţă că nu va mai face nicio distincţie între militarii şi civilii ucraineni care nu se vor retrage din oraş, raportează sâmbătă Ministerul Apărării britanic, informează Reuters.

Obiectivul forţelor ruse este de a pătrunde mai adânc în regiunea Doneţk şi de strânge laţul în jurul oraşului Severodoneţk dinspre nord, a precizat ministerul britanic pe Twitter.

Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Dacă civilii ucraineni blocaţi în acest oraş nu vor accepta oferta de a părăsi localitatea printr-un coridor umanitar, forţele ruse ar putea găsi în aceasta o justificare pentru a nu face distincţie între aceşti civili şi orice ţintă militară ucraineană din zonă, a mai subliniat ministerul, preluat de Agerpres.

Armata rusă încearcă de săptămâni să cucerească Severodoneţk, oraş industrial din regiunea Lugansk, important pentru a putea controla întregul bazin minier Donbas. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a apreciat săptămâna trecută că bătălia de la Severodoneţk este una foarte dură şi va determina soarta regiunii Donbas din estul Ucrainei.

Conform guvernatorului regiunii Lugansk, Serghei Haidai, aproximativ 10.000 de civili sunt în continuare prezenţi în oraşul Severodoneţk.

#Severodonețk #amenintari #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.