Ţara cu cea mai scumpă piaţă imobiliară din istorie: casele cele mai ieftine se vând cu un milion de dolari

Cu doar câţiva ani în urmă, cu un milion de dolari un american obişnuit putea să-şi cumpere o casă mare, cu o grădina generoasă şi chiar şi o piscină. În prezent, situaţia s-a schimbat dramatic, iar cele mai ieftine case de pe piaţă au ajuns să se vândă pentru un milion de dolari.

Problemele din piaţa imobiliară au cuprins peste 200 de oraşe din SUA şi par să se extindă în continuare. Principala cauză a scumpirilor este stocul redus de locuinţe, la care se adaugă şi ratele mari la creditele ipotecare, ceea ce forţează SUA să se confrunte cu una dintre cele mai puţin accesibile pieţe imobiliare din istorie, scrie Bloomberg.

Mulţi americani care visau să devină proprietari de locuinţe au fost forţaţi să economisească mult mai mult timp, să amâne etape importante din viaţa lor şi, în unele cazuri, să renunţe complet la ideea de a avea propria casă.

Aproape jumătate dintre oraşele unde preţurile caselor depăşesc un milion de dolari se află în California. Desigur, în afara statelor cu preţuri exagerate, locuinţele sunt mult mai accesibile. Ele încep de la 200.000 de dolari, şi în general sunt accesate de americanii cu venituri medii.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#imobil #case #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Fostul premier Ion Sturza consideră că reforma bugetar-fiscală propusă de Guvern este, în ansamblu, una echilibrată, cu un impact pozitiv asupra veniturilor bugetare, chiar dacă efectele reale vor depinde de evoluția economiei și de comportamentul contribuabililor.

Într-o analiză publicată pe rețelele Facebook, Sturza afirmă că proiectul, conceput inițial pentru a aduce mai mulți bani la buget, s-a transformat într-o reformă „aproape neutră” din punct de vedere fiscal. Potrivit calculelor sale, unele măsuri vor reduce veniturile bugetare cu aproximativ 1,5–1,8 miliarde de lei, însă alte modificări vor genera încasări suplimentare de 3,5–4,3 miliarde de lei, ceea ce ar însemna un câștig net de 1,5–2,5 miliarde de lei.

Fostul premier estimează că majorarea scutirii personale va diminua veniturile bugetului cu circa 800 de milioane de lei, iar extinderea facilităților pentru profitul reinvestit cu încă 150–200 de milioane de lei. În același timp, majorarea impozitului pe dividende și câștigurile de capital, accizele mai mari la produsele considerate „vicii”, acciza la motorină, taxa suplimentară pe profitul băncilor, majorarea TVA pentru sectorul HoReCa și taxarea coletelor poștale ar urma să compenseze aceste pierderi și să aducă venituri suplimentare.

„Modest, dar totuși pe plus. Nu este o reformă extractivă, dar nici un mare stimulent pentru economie”, a remarcat Ion Sturza.

Totodată, el avertizează că estimările sunt teoretice și că rezultatele finale vor depinde de reacția economiei. În opinia sa, dacă economia va răspunde pozitiv, reforma ar putea aduce în următorii doi-trei ani încă 1,5–2 miliarde de lei la buget. În schimb, dacă vor scădea consumul, vor crește contrabanda sau băncile își vor reduce profitul impozabil prin optimizări fiscale, efectul asupra veniturilor bugetare ar putea deveni aproape neutru.

Sturza observă și o contradicție în filosofia reformei. Deși apreciază că aceasta este aliniată practicilor europene, fostul premier consideră că majorarea impozitării dividendelor și a câștigurilor de capital reduce atractivitatea investițiilor și randamentul capitalului, ceea ce nu reprezintă cel mai puternic argument pentru atragerea investitorilor.

În același timp, Ion Sturza apreciază modul în care Guvernul a comunicat reforma, afirmând că aceasta a fost prezentată „ca la carte”, prin accentul pus pe taxarea băncilor și a produselor cu accize majorate, ceea ce, în opinia sa, demonstrează „o altă formă de comunicare și o maturitate politică a tehnocrației moldovenești”.

În final, fostul premier le recomandă atât susținătorilor, cât și criticilor reformei să nu se grăbească cu concluziile, apreciind că actualul pachet fiscal reprezintă „o variantă acceptabilă pentru aproape toți”, neutră din punct de vedere politic și cu potențial de a avea un impact economic și social pozitiv.