URSS, care ocupa locul al doilea în lume ca putere economică, s-a prăbușit în urmă cu 30 de ani, iar în locul ei s-au format țări cu un PIB total de aproape 2,5 trilioane de dolari.
În 1990, cu puțin timp înainte de prăbușirea sa, Uniunea Sovietică era încă nominal a doua cea mai mare economie din lume, cu un PIB de 791 de miliarde de dolari la prețurile curente la acel moment (estimări ONU). Cu toate acestea, conform celor mai mulți istorici și economiști, în anii 1960 și 1980, ritmul de creștere a economiei sovietice a scăzut continuu, ceea ce a dus în cele din urmă la epuizarea sistemului planificat, arată o analiză RBK.
În URSS, până la sfârșitul anilor 1980, conceptul statistic de PIB bazat pe sistemul conturilor naționale nu a fost folosit. În schimb, au folosit conceptul de „venit național”, care reprezenta PIB-ul fără a ține cont de sectoarele „neproductive” – transport de pasageri, locuințe, sănătate și educație, divertisment etc. Datorită naturii economiei planificate, însăși comparația dintre producția Uniunii Sovietice și PIB-ul economiilor occidentale este destul de arbitrară. Nu mai puțin condiționată este reconstrucția PIB-ului real pe cap de locuitor al republicilor sovietice înainte de 1990, realizată de specialiștii bazei de date a proiectelor Maddison de la Universitatea din Groningen prin extrapolarea indicatorilor actuali ai țărilor post-sovietice folosind date și estimări istorice.
Cu toate acestea, pe baza estimărilor ONU, în 1990 ponderea Uniunii Sovietice în PIB-ul mondial (la prețuri constante din 2015) era de 4,6%, iar acum ponderea în PIB-ul total a cincisprezece foste republici sovietice este de aproximativ 2,6% (date similare ONU pentru 2019). Fondul Monetar Internațional (FMI), pe baza parității puterii de cumpărare (PPP, permite compararea PIB-ului diferitelor țări ajustat în funcție de cursurile de schimb), estimează ponderea PIB-ului tuturor țărilor fostei URSS în economia mondială mai mare – la 4,7% (3% este ponderea Rusiei).
În macroregiunea fostei URSS, „cei slabi nu-i ajung din urmă pe cei dezvoltati și nu există convergență [apropiere] nici în PIB pe cap de locuitor, nici în puterea de cumpărare atât cu țările dezvoltate, cât și în interiorul regiunii”, spune. economistul șef al băncii de investiții Renaissance Capital pentru Rusia și CSI Sofia Doneț. În plus, există o corelație mare între ratele de creștere ale țărilor post-sovietice: „dacă e criză, atunci toată lumea are probleme”.
PIB-ul pe cap de locuitor al majorității țărilor post-sovietice a scăzut până în 1996-1999, apoi a avut loc o scădere sau încetinire sincronă în 2009 din cauza crizei financiare globale. În 2015-2016, PIB-ul pe cap de locuitor în țările dependente de petrol din regiune a scăzut (Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Belarus), iar în această perioadă Kazahstanul și Azerbaidjanul, în special, și-au lăsat monedele să plutească liber și le-au devalorizat și, în sfârșit, ultimul declin sincronizat în prezent a avut loc în 2020 pe fundalul pandemiei de coronavirus, rezultă din datele Băncii Mondiale.
