Terenuri protejate sacrificate pe altarul industriei. Guvernul vrea să schimbe destinația rezervației „Prutul de jos”

Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR) a inițiat un proiect de hotărâre care vizează schimbul de teren din administrarea Ministerului Mediului și a Agenției „Moldsilva” (gestiunea Î.S. „Silva-Sud” Cahul) către Agenția Proprietății Publice (gestiunea Î.S. „Portul Fluvial Ungheni”). Este vorba despre un teren din fondul forestier public, cu o suprafață de 61,0155 hectare, situat în extravilanul satului Giurgiulești, raionul Cahul.

Conform proiectului, terenul va fi schimbat din categoria fondului forestier în cea a terenurilor destinate industriei, transporturilor și altor utilizări speciale, fără compensarea pierderilor rezultate din excluderea acestuia din circuitul forestier.

Terenul vizat face parte din Rezervația Biosferei „Prutul de Jos” și Zona Ramsar, recunoscute internațional pentru importanța lor ecologică. Acesta este inclus și în rețeaua UNESCO a rezervațiilor biosferei și beneficiază de protecție specială conform legislației naționale.

Experții și organizațiile de mediu atrag atenția că proiectul contravine legislației, inclusiv art. 7 și art. 11 din Legea privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Aceste prevederi interzic retragerea terenurilor din fondul ariilor protejate, cu excepția cazurilor de pierdere a valorii ecologice din cauze naturale ireversibile.

Schimbarea destinației terenului ar putea încălca și angajamentele internaționale ale Republicii Moldova, asumate prin Pactul Verde European, Acordul de la Paris și alte convenții privind protecția mediului. Strategia națională „Moldova Europeană 2030” stabilește ca obiectiv extinderea rețelei ariilor protejate la 10% din teritoriu până în 2030.

Propunerea a stârnit îngrijorări atât pe plan local, cât și internațional. Organizațiile de mediu avertizează că excluderea acestui teren din Rezervația Biosferei ar avea un impact ecologic semnificativ, punând în pericol biodiversitatea și integritatea ecosistemelor din zonă. Comunitatea și experții din domeniu solicită revizuirea propunerii și prioritizarea protecției mediului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rezervatie #Prut #teren

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.