Trenul contrabandiștilor! Milioane de țigarete din Moldova ar fi ajuns ilegal în România

O amplă rețea de contrabandă ar fi introdus ilegal în România aproximativ șase milioane de țigarete provenite din Republica Moldova și Ucraina, o parte dintre acestea fiind transportate peste frontieră inclusiv pe cale ferată, potrivit autorităților române.

Gruparea ar fi fost constituită în noiembrie 2025 de opt cetățeni români și moldoveni. Ulterior, rețeaua s-ar fi extins, alte 23 de persoane alăturându-se activităților ilegale.

Potrivit anchetatorilor, membrii grupării aveau roluri bine stabilite. Aceștia identificau furnizorii de țigarete, găseau spații pentru depozitarea mărfii și mijloace de transport, escortau încărcăturile și organizau distribuirea țigaretelor către intermediari.

O parte dintre țigaretele provenite din Republica Moldova ar fi ajuns în România pe cale ferată, fiind ulterior preluate și introduse în circuitul clandestin de comercializare.

Anchetatorii susțin că, prin intermediul acestei scheme, membrii rețelei ar fi introdus, depozitat și comercializat clandestin pe teritoriul României aproximativ șase milioane de țigarete provenite din Republica Moldova și Ucraina.

Marfa era comercializată fără achitarea taxelor și accizelor datorate statului român, prejudiciul urmând să fie stabilit în cadrul investigațiilor.

În total, din gruparea constituită inițial din opt persoane ar fi ajuns să facă parte cel puțin 31 de suspecți. Autoritățile române continuă investigațiile pentru documentarea activității rețelei și stabilirea întregului circuit al țigaretelor de contrabandă.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.