Trist, dar adevărat. Moldova, țara în care au rămas doar stăpânii

07 Dec. 2021, 09:52
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
07 Dec. 2021, 09:52 // Actual //  bani.md

Statisticile oficiale privind forţa de muncă în Republica Moldova ocuparea şi şomajul în trimestrul trei sunt surprinzător de optimiste. Biroul Național de Statistică arată  o reducere a numărului șomerilor la 22,6 mii față de 30,2 mii în trimestrul trei al anului 2020. Însă piața muncii este amenințată de noul tip de virus omicron. Acest lucru ar putea obliga autoritățile să ia noi măsuri restrictive, ceea ce ar da peste cap activitatea economică.

Rata şomajului la nivel de țară a înregistrat valoarea de 2,5%, fiind mai mică față de trimestrul III 2020 (3,4%).

Rata de ocupare a populaţiei de 15 ani şi peste (proporţia persoanelor ocupate în vârstă de 15 ani şi peste față de populația totală din aceeași categorie de vârstă) a fost de 41,8%, fiind mai înaltă față de nivelul anului precedent (40,1% în trimestrul III 2020). Din distribuția persoanelor ocupate pe activități economice rezultă că, în sectorul agricol au activat 206,2 mii persoane sau 23,3% din totalul persoanelor ocupate. Ponderea persoanelor ocupate în industriea constituit 13,6%, în industria prelucrătoare 10,9%,

Numărul persoanelor angajate la negru și care, evident, primesc salariul în plic în trimestrul trei era de 18,2% din totalul persoanelor ocupate de 885,7 mii. 24,9% – au avut un loc de muncă informal. Din numărul persoanelor ocupate informal salariații au alcătuit 25,3%. În sectorul non-agricol ponderea ocupării informale a constituit 12,7%. Cea mai mare pondere a persoanelor ocupate informal este înregistrată în construcții (69,7% din totalul persoanelor ocupate în construcții). Din totalul salariaților, 8,3% au avut un loc de muncă informal, și, în același timp, au primit salariul „în plic”.

Economiștii constată o înrăutăţire a situaţiei demografice în paralel cu înăsprirea condiţiilor pe piaţa muncii. Analiza pieţei muncii denotă perpetuarea situaţiei aparent paradoxale când sunt înregistrate în acelaşi timp rate scăzute de ocupare şi şomaj. Aceasta se explică prin creşterea ponderii populaţiei inactive, din cauza migraţiei externe (factorul principal), îmbătrânirii populaţiei (creşterea ponderii persoanelor de peste 60 de ani) şi creşterii inactivităţii la unele categorii din populaţie (femei).

Totodată, constată experţii, aceste tendinţe au pus presiuni crescânde pe piaţa muncii. Înăsprirea condiţiilor pe piaţa muncii se datorează diminuării continue a ofertei din partea forţei de muncă, care nu poate compensa creşterea cererii din partea agenţilor economici.

Migraţia externă a populaţiei face să fie simţit deficitul nu doar a forţei de muncă calificate, dar şi a celei necalificate, ceea ce prezintă o constrângere pentru extinderea afacerilor şi atragerea investiţiilor.

20 Sept. 2026, 09:04
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
20 Sept. 2026, 09:04 // Actual //  Ursu Victor

Elon Musk visează la construirea unui „oraș sustenabil” pe Lună în mai puțin de zece ani, însă un nou studiu arată că principala piedică ar putea fi una foarte simplă: apa. Cercetătorii spun că rezervele lunare cunoscute nu ar putea susține pe termen lung o metropolă cu sute de mii sau milioane de locuitori.

Studiul, publicat în revista „Frontiers in Space Technologies”, analizează cât timp ar putea supraviețui diferite așezări umane folosind apa disponibilă la polii Lunii. Autorii, astrofizicienii Martin Elvis și Jonathan McDowell, au pornit chiar de la o estimare foarte generoasă – aproximativ un miliard de tone de apă.

Chiar și în acest scenariu optimist, un oraș cu un milion de locuitori ar epuiza rezervele în doar câțiva ani dacă apa nu ar fi reciclată. Cu un sistem extrem de eficient de reciclare, de aproximativ 98%, comparabil cu cel utilizat pe Stația Spațială Internațională, rezervele ar rezista puțin peste un secol.

Problema este că estimările actuale privind cantitatea de apă accesibilă pe Lună sunt de aproximativ 30 de ori mai mici decât ipoteza generoasă de un miliard de tone folosită în calculele cercetătorilor. În aceste condiții, chiar și un oraș mult mai mic și-ar putea epuiza apa într-un interval relativ scurt.

Elon Musk anunțase în februarie că SpaceX își îndreaptă într-o măsură mai mare atenția către Lună, susținând că un oraș lunar sustenabil ar putea fi realizat într-un interval mai mic de zece ani. Cercetătorii consideră însă că un scenariu realist pentru următoarele decenii ar fi mai degrabă o așezare de dimensiunea unui sat sau a unui oraș mic.

O comunitate de aproximativ 10.000 de persoane ar putea, în condiții favorabile, utiliza resursele de apă pentru sute sau chiar mii de ani, în timp ce o bază cu circa 1.000 de locuitori ar pune o presiune mult mai redusă asupra rezervelor lunare. CNN notează că autorii studiului consideră mai realistă apariția unui mic oraș lunar în aproximativ 30 de ani decât a unei metropole în următorul deceniu.

Apa ar fi necesară nu doar pentru băut și igienă, ci și pentru cultivarea alimentelor, producerea oxigenului și, prin separarea hidrogenului și oxigenului, obținerea combustibilului pentru rachete. Agricultura ar putea deveni unul dintre cei mai mari consumatori de apă într-o așezare lunară.

Există însă și o altă problemă: nimeni nu știe încă exact câtă apă poate fi extrasă în mod practic. O parte se află în cratere permanent umbrite de la polii Lunii, unde temperaturile extrem de scăzute permit păstrarea gheții timp de miliarde de ani. Aceste zone sunt însă foarte dificil de explorat și exploatat.

Cercetătorii avertizează și că apa lunară nu trebuie privită doar ca o resursă industrială. Depozitele de gheață acumulate timp de miliarde de ani pot conține informații importante despre evoluția Lunii, a Pământului și a mediului din Sistemul Solar.

Pe termen lung, una dintre soluții ar putea fi importarea apei din alte regiuni ale Sistemului Solar, inclusiv de pe asteroizi. Cu tehnologia actuală, însă, transportarea unor cantități suficient de mari pentru alimentarea unei populații numeroase rămâne extrem de dificilă.

Autorii studiului avertizează astfel că ambițiile privind marile orașe lunare trebuie temperate de limitele resurselor disponibile. Înaintea unei metropole cu un milion de oameni, scenariul mult mai realist pare să fie apariția unor baze și așezări cu câteva sute sau câteva mii de locuitori.