Un grup de angajaţi ai SA „Topaz” cer intervenţia mai multor organe de stat în situaţia creată la întreprindere

Un grup de angajaţi ai uzinei „Topaz”, care susţin că poartă responsabilitate financiară pentru activele întreprinderii, dar care au fost privaţi de accesul pe teritoriul acesteia de către persoanele ce au preluat conducerea ei acum câteva luni, au venit cu o scrisoare deschisă către comunitatea de afaceri, dar şi către unele instituţii ale statului, cărora le cer să intervină în situaţia creată la întreprindere.

În scrisoarea adresată Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Inspectoratului de Stat al Muncii, Procuraturii Generale, Centrului Național Anticorupție, Ministerului Economiei și Digitalizării, Ministerului Justiției, precum și altor organisme competente care exercită controlul asupra respectării legislației muncii, semnatarii amintesc că, „în primăvara anului 2025, o nouă conducere a venit la întreprindere, prezentându-se drept noii proprietari, declarând că de acum înainte ei vor lua toate deciziile”.

„Niciunul dintre noi nu avea dreptul sau dorința de a-i împiedica să revizuiască documentația sau să transmită informațiile necesare pentru perioada de tranziție. Mai mult, i-am întâmpinat cu speranță: că bătăliile legale cu creditorii vor fi finalizate, datoria va fi achitată, producția va fi reluată, spațiile vor fi renovate, lifturile vor fi restaurate, spațiile închiriate vor fi extinse etc. Mulți dintre noi credeam sincer că ne vom putea încheia cariera la această întreprindere cu onoare și o pensie decentă. Dar totul s-a întâmplat invers”, susţin semnatarii scrisorii.

Ei descriu în detalii situaţia creată la întreprindere, iar la final vin cu următoarele solicitări: efectuarea unui audit cuprinzător al acțiunilor noilor proprietari și conducerii SA „Topaz”; asigurarea respectării prevederilor Codului Muncii și a drepturilor de muncă garantate ale lucrătorilor; restabilirea justiției și a prevenirea distrugerii uneia dintre cele mai mari și mai strategice întreprinderi ale țării; evitarea situaţiei când decenii de muncă conștiincioasă să se termine cu umilință și impunitate pentru noii proprietari.

Textul integral al scrisorii deschise se anexează.

#organe de stat #topaz #scrisoare deschisa

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Turcia ar putea să-și asigure peste jumătate din necesarul de gaze naturale până la sfârșitul anului 2028 prin creșterea producției interne și prin majorarea importurilor de gaz natural lichefiat (LNG) din Statele Unite. Această schimbare ar reduce drastic dependența de Rusia și Iran – ultimele două state care mai furnizează gaze în volume mari unei țări europene.

Presiunea Washingtonului joacă un rol central în această reconfigurare. La întâlnirea de la Casa Albă din 25 septembrie, președintele SUA, Donald Trump, i-a cerut omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, să reducă importurile de energie din Rusia. Diversificarea aprovizionării ar întări securitatea energetică a Turciei și i-ar susține ambițiile de a deveni un hub regional de gaze, exportând LNG și propria producție către Europa, în timp ce ar consuma intern gazul rusesc și iranian, notează Reuters.

Deși Rusia rămâne cel mai mare furnizor al Turciei, cota sa a scăzut de la peste 60% acum două decenii la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea statelor europene au renunțat complet la gazul rusesc după invazia Ucrainei din 2022. Contractele pe termen lung ale Moscovei, care prevăd livrarea a 22 miliarde metri cubi (bcm) anual prin gazoductele Blue Stream și TurkStream, sunt aproape de expirare. În același timp, contractul Iranului (10 bcm) expiră în 2026, iar cele cu Azerbaidjan, totalizând 9,5 bcm, sunt valabile până în 2030 și 2033.

Analistul energetic Sohbet Karbuz subliniază că Turcia ar putea reînnoi o parte din aceste contracte, dar cu volume reduse și condiții mai flexibile pentru a diversifica sursele de aprovizionare.

Compania de stat TPAO accelerează exploatarea zăcămintelor locale, iar terminalele LNG au fost extinse pentru a primi gaze din SUA și Algeria. În urma acestor investiții, producția internă și importurile de LNG contractate ar putea depăși 26 bcm anual până în 2028, față de 15 bcm în prezent. Aceasta ar acoperi mai mult de jumătate din cererea de circa 53 bcm a Turciei, reducând necesarul de gaze prin conducte la 26 bcm – mult sub cele 41 bcm contractate în prezent din Rusia, Iran și Azerbaidjan.

Pentru a susține tranziția, Ankara a semnat contracte LNG cu furnizori americani în valoare de 43 miliarde dolari, inclusiv un acord pe 20 de ani cu Mercuria încheiat în septembrie. Capacitatea totală de import LNG a Turciei a ajuns la 58 bcm anual, suficientă pentru a acoperi întregul consum național.

Chiar dacă teoretic Turcia ar putea renunța complet la gazul rusesc în următorii 2-3 ani, analiștii spun că Ankara nu o va face, deoarece gazul Moscovei rămâne competitiv ca preț și îi permite companiei BOTAS să negocieze mai dur cu alți furnizori.

Între timp, Turcia și-a început deja rolul de exportator regional: BOTAS a semnat contracte pentru a livra gaze către Ungaria și România. Totodată, Turcia menține relații energetice profunde cu Rusia – Rosatom construiește prima centrală nucleară a țării, iar Moscova rămâne principalul furnizor de țiței și motorină.