VIDEO Valeriu Vladimirov, veteran al războiului de independență: „Nu vor război oamenii, ei vor să trăiască în pace”

„Eu am luptat ca cetățean al Republicii Moldova, am dat jurământul de a-mi apăra cetățenii!”. Valeriu Vladimirov este maior de poliție în rezervă. Între anii 1982-2000, a activat în rândurile Poliției Naționale a Republicii Moldova, pe teritoriul raionului Dubăsari. Veteranul a luptat pe platourile din localitățile Cocieri și Bender.

În noaptea din 1 spre 2 martie 1992, comisariatul din Dubăsari a fost atacat de către gardiștii separatiști, efectivul fiind dezarmat, iar peste 30 de polițiști au fost declarați prizonieri.

„În război, am fost supus împușcăturilor cu mini, din mitraliere, din tanc…M-a ferit Dumnezeu de toate”, își amintește Valeriu Vladimirov.

Pentru bărbăția, spiritul de sacrificiu manifestat în luptele pentru apărarea Republicii Moldova, Valeriu Vladimirov a fost decorat cu Ordinul „Ștefan cel Mare”.

„Aș dori ca toată lumea să înțeleagă că războiul nu aduce fericire. Dureros este faptul că avem vamă în țară. Dați-ne pace să trăim mai departe”.

E de datoria fiecărui cetățean al Republici Moldova și a viitoarelor generații să aibă în conștiință și în suflet faptele de vitejie și de eroism de care au dat dovadă atât veteranii, cât și eroii căzuți pe câmpul de luptă.

Interviul face parte din campania de conștientizare a importanței istorice a Războiului de Independență lansată de MAI în luna martie curent.

Manifestarea face parte din proiectul „Istoria vie a MAI, adevărul istoric”– o campanie de informare a publicului despre valorile naționale ale poporului nostru, povestită de cei care au purtat luptele pentru libertatea noastră.

Proiectul „Istoria vie a MAI” include lecții deschise în licee din întreaga țară, în care veteranii relatează prin viu grai tinerilor istoriile lor de vitejie.

La finalul lecțiilor, tinerii primesc fotografia simbol a războiului, realizată în trașee de către luptători. Imaginea cuprinde un drapel tricolor prins într-o crenguță, cu un tub de cartuș. Pe drapel este scris cu litere chirilice „ Dumnezeu să ne ajute!”. Pe ilustrată sunt semnăturile olografe ale veteranilor care au susținut Lecția de istorie vie, sub îndemnul: „Tu ești viitorul Republicii Moldova! Ai grijă de țara ta!”

Ciclul de lecții deschise cu veteranii va fi reluat odată cu începerea anului școlar.

#veteran #MAI #Juramant

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova, tradițional unul dintre marii exportatori de ulei de floarea-soarelui, înregistrează schimbări majore pe piață, iar importurile cresc pe fondul problemelor din industria locală de procesare, arată o analiză a economistului Iurie Rija.

Datele analizate arată că în sezonul 2025–2026 (iulie 2025 – aprilie 2026), importurile de ulei de floarea-soarelui au urcat la 12.896 tone, în timp ce exporturile au ajuns la 73.322 tone. Deși exporturile și-au revenit față de sezonul precedent, raportul dintre export și import s-a redus semnificativ la 1 la 5,7, comparativ cu 1 la 43 în perioadele considerate normale.

Economistul susține că această schimbare reflectă o problemă structurală: procesarea internă funcționează sub capacitate, iar o parte importantă a materiei prime părăsește țara sub formă de semințe neprocesate, ceea ce obligă piața internă să acopere o parte din necesarul de ulei prin importuri.

Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte evidențiate în analiză este situația companiei „Floarea Soarelui”, controlată de milioanarul Vaja Jhashi, considerată simbolul industriei locale de procesare. Dacă în anii de vârf uzina exporta peste 180.000 de tone de ulei anual, acum aceasta a ajuns în postura de importator și a adus în perioada ianuarie–aprilie 2026 circa 985 de tone de ulei rafinat din Ucraina.

Potrivit lui Iurie Rija, compania și-a epuizat stocurile de semințe disponibile pentru procesare și a fost nevoită să recurgă la importuri pentru a onora contractele comerciale existente. În paralel, reluarea producției la volume reduse a devenit nerentabilă din cauza costurilor fixe ridicate.

Analiza mai arată că traderii au fost mai competitivi decât procesatorii în relația cu fermierii, oferind plăți rapide pentru recoltă. Astfel, materia primă a fost exportată înainte să ajungă la fabrici, ceea ce a dus la situația în care una dintre cele mai mari uzine de procesare din Republica Moldova importă acum produsul pe care îl producea anterior în cantități mari.