10 LEII// Tudor Rotaru, Rifero: Investiții inițiale Verificări de la ANSA, Profit, Cifră de Afaceri și Export în SUA

De mai bine de 10 ani compania Rifero bucură consumatorii cu fructele uscate în ciocolată. Produsele au cucerit atât piața Republica Moldova cât și de peste hotare și au ajuns chiar și în Statele Unite ale Americii. Despre istoria afacerii, profit, provocări și produsele Rifero ne-a povestit Tudor Rotaru, directorul comercial al companiei în cadrul emisiunii 10 LEI.

Primele rețete au fost create în sânul familiei și eu erau apreciate de cei apropiați. Și acum, toată familia este implică în creșterea afacerii.

Gustul și procesul de producție manual este ceea ce diferențiază compania Rifero de concurenți, recunoaște Tudor Rotaru. De asemenea, dulciurile sunt produse fără utilizarea conservanților. Mai puțini cunosc, dar și ciocolate este produsă după rețetă proprie.

Până la lansarea Rifero, familia a avut și încercări de business! Astfel, locația fabricii nu este întâmplătoare. De asemenea, datorită acestui fapt nu au fost necesare investiții inițiale.

„Inițial am avut zero investiții deoarece am crescut mai mult organic, fără investiții din afară, fără credite. Pur și simplu banii care se acumulau din vânzări erau, bănuți cu bănuți, reinvestiți, ceea ce ne-a permis să crește cifra de afaceri mult peste nivelul care era inițial”, a menționat directorul comercial al Rifero.

Întrucât este o afacere în domeniul producerii și verificările de calitate sunt frecvente. Dar aceste controale sunt considerate chiar benefice de către producători, întrucât astfel se asigură de calitatea înaltă și inofensivitatea produselor.

Primul export a avut loc în anul 2015. De atunci produsele au ajuns pe rafturile magazinelor din România, Italia, Germania. De asemenea, a fost o tentativă de a exporta în SUA și Marea Britanie.

Compania crește și continuă să se extindă. Chiar în prima jumătate a anului 2023, compania a înregistrat o creștere cifrei de afaceri cu 64%.

„Noi permanent ne extindem, cu diverse produse, extindem capacitatea. Chiar și anul acesta, în prima jumătate de an este o cifră de +64% ceea ce indică o valoare destul de mare pentru vârsta noastră, puțin mai mult de 10 ani. Planul de viitor este la fel extinderea exportului ceea ce va aduce mai multe beneficii pentru țară”, a adăugat Tudor Rotaru.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#rifero #turdor rotaru #afacere de familie #cifra de afaceri #producator autohton #10 lei #interviu #afacere #Investiții #Antreprenor #profit

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Clătitele sunt cel mai ieftin de preparat în Etiopia și cel mai scump în Coreea de Sud, arată un studiu al companiei de consultanță Strategy Partners, realizat în ajunul Masleniței. Rusia și Belarus se situează la mijlocul clasamentului.

Experții, citați de RBK, au calculat cât îl costă pe un turist prepararea unei clătite în diferite țări, pornind de la prețul unui set standard de ingrediente: 500 ml de lapte, 3 ouă, 200 g de făină, 30 g de zahăr, 30 g de unt și 2 g de sare.

Potrivit analizei, cele mai accesibile ingrediente sunt în Etiopia, aproximativ 1 leu moldovenesc pentru o clătită (4,8 ruble). Urmează: Egipt — circa 1,05 lei (5 ruble), Uzbekistan — aproximativ 1,13 lei (5,4 ruble), India — circa 1,21 lei (5,8 ruble) și Tadjikistan — aproximativ 1,23 lei (5,9 ruble). La polul opus se află Coreea de Sud, unde o clătită ajunge la circa 3,81 lei (18,3 ruble).

Topul celor mai scumpe continuă cu: Armenia — aproximativ 2,54 lei (12,2 ruble), China — circa 2,04 lei (9,8 ruble), Republica Moldova — aproximativ 1,94 lei (9,3 ruble),
Azerbaidjan — circa 1,84 lei (8,8 ruble), Rusia ocupă locul șase, cu aproximativ 1,82 lei per clătită (8,7 ruble), iar Belarus locul șapte — circa 1,27 lei (6,1 ruble).

Diferențele mari între țări sunt explicate prin mai mulți factori, spune Roman Samoilov, șef de proiect în cadrul Strategy Partners. În primul rând, contează nivelul veniturilor și prețurile generale din economie. În statele cu putere de cumpărare ridicată — precum Coreea de Sud — costurile cu munca, logistica și energia sunt mai mari, ceea ce se reflectă în prețurile alimentelor.

În țările cu venituri mai mici (Etiopia, Egipt, Uzbekistan), produsele de bază sunt mai ieftine nominal, însă ponderea cheltuielilor pentru hrană în bugetul populației este mai mare.

Un alt factor este reglementarea de stat. În Belarus, Rusia și Uzbekistan există mecanisme de control al prețurilor pentru produse social importante, ceea ce menține costurile relativ stabile.

Nu în ultimul rând, ingredientele sunt mai ieftine în țările cu sector dezvoltat de creștere a bovinelor de lapte și producție de cereale.