Zboruri low-cost la preț de covrig! Dar vei sta în picioare ca-n troleibuz

Aviația low-cost se pregătește să intre într-o nouă eră, una care promite prețuri incredibil de mici… dar și o poziție mai puțin confortabilă. Începând din 2026, mai multe companii aeriene europene de buget vor introduce locuri în picioare la bordul aeronavelor, într-un concept denumit Skyrider 2.0, inspirat mai degrabă din lumea ciclismului decât din cea a aviației clasice.

Noul tip de locuri, proiectat de compania italiană Aviointeriors, oferă o poziție semi-înclinată la 45°, în care pasagerul este susținut în principal de picioare și trunchi. Nu e lounge, nu e business class, dar nici nu e pentru cei pretențioși – este pentru cei care vor să zboare ieftin și rapid, scrie Euroweekly.

Scaunele cântăresc de două ori mai puțin decât cele clasice, ocupă mult mai puțin spațiu și permit companiilor să crească numărul de locuri cu până la 20% pe zborurile scurte, de cel mult două ore. Așadar, mai mulți pasageri în același avion, mai puțină întreținere, costuri mai mici – o ecuație perfectă pentru operatorii low-cost.

Răspunsul: între 1 și 5 euro pentru zboruri scurte. Michael O’Leary, CEO-ul Ryanair, visează la acest scenariu de peste un deceniu, iar acum planul devine realitate. Se preconizează ca primele zece rânduri din avion să fie dotate cu Skyrider, în timp ce restul locurilor rămân clasice, dar mai scumpe.

Potrivit Aviointeriors, scaunele au trecut toate testele impuse de autorități, inclusiv simulări de evacuare rapidă. Sunt echipate cu centuri de siguranță și fixări atât în podea, cât și în plafon. Din punct de vedere tehnic și legal, nu există obstacole pentru implementare.

Reacțiile sunt împărțite. Unii consideră ideea „o nebunie genială” pentru că permite escapade urbane la prețul unei cafele, în timp ce alții sunt reticenți: „Pentru 3 euro spre Roma, aș suporta o oră în picioare”, spune un internaut. Altul glumește: „Încă puțin și ne vor cere să pedalăm până la destinație.”

Începând cu 2026, opțiunea „loc în picioare” ar putea apărea în pagina de rezervare, lângă locul de la geam sau la culoar. E o revoluție care pune prețul înaintea confortului, dar care ar putea schimba definitiv regulile jocului în aviația low-cost europeană.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#troleibuz #zboruri #avion

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Turcia ar putea să-și asigure peste jumătate din necesarul de gaze naturale până la sfârșitul anului 2028 prin creșterea producției interne și prin majorarea importurilor de gaz natural lichefiat (LNG) din Statele Unite. Această schimbare ar reduce drastic dependența de Rusia și Iran – ultimele două state care mai furnizează gaze în volume mari unei țări europene.

Presiunea Washingtonului joacă un rol central în această reconfigurare. La întâlnirea de la Casa Albă din 25 septembrie, președintele SUA, Donald Trump, i-a cerut omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan, să reducă importurile de energie din Rusia. Diversificarea aprovizionării ar întări securitatea energetică a Turciei și i-ar susține ambițiile de a deveni un hub regional de gaze, exportând LNG și propria producție către Europa, în timp ce ar consuma intern gazul rusesc și iranian, notează Reuters.

Deși Rusia rămâne cel mai mare furnizor al Turciei, cota sa a scăzut de la peste 60% acum două decenii la 37% în prima jumătate a anului 2025. Majoritatea statelor europene au renunțat complet la gazul rusesc după invazia Ucrainei din 2022. Contractele pe termen lung ale Moscovei, care prevăd livrarea a 22 miliarde metri cubi (bcm) anual prin gazoductele Blue Stream și TurkStream, sunt aproape de expirare. În același timp, contractul Iranului (10 bcm) expiră în 2026, iar cele cu Azerbaidjan, totalizând 9,5 bcm, sunt valabile până în 2030 și 2033.

Analistul energetic Sohbet Karbuz subliniază că Turcia ar putea reînnoi o parte din aceste contracte, dar cu volume reduse și condiții mai flexibile pentru a diversifica sursele de aprovizionare.

Compania de stat TPAO accelerează exploatarea zăcămintelor locale, iar terminalele LNG au fost extinse pentru a primi gaze din SUA și Algeria. În urma acestor investiții, producția internă și importurile de LNG contractate ar putea depăși 26 bcm anual până în 2028, față de 15 bcm în prezent. Aceasta ar acoperi mai mult de jumătate din cererea de circa 53 bcm a Turciei, reducând necesarul de gaze prin conducte la 26 bcm – mult sub cele 41 bcm contractate în prezent din Rusia, Iran și Azerbaidjan.

Pentru a susține tranziția, Ankara a semnat contracte LNG cu furnizori americani în valoare de 43 miliarde dolari, inclusiv un acord pe 20 de ani cu Mercuria încheiat în septembrie. Capacitatea totală de import LNG a Turciei a ajuns la 58 bcm anual, suficientă pentru a acoperi întregul consum național.

Chiar dacă teoretic Turcia ar putea renunța complet la gazul rusesc în următorii 2-3 ani, analiștii spun că Ankara nu o va face, deoarece gazul Moscovei rămâne competitiv ca preț și îi permite companiei BOTAS să negocieze mai dur cu alți furnizori.

Între timp, Turcia și-a început deja rolul de exportator regional: BOTAS a semnat contracte pentru a livra gaze către Ungaria și România. Totodată, Turcia menține relații energetice profunde cu Rusia – Rosatom construiește prima centrală nucleară a țării, iar Moscova rămâne principalul furnizor de țiței și motorină.