Miliardarul care a livrat curent Moldovei își extinde imperiul de oțel în România

Combinatul siderurgic Zaporizhstal a început livrările de tablă laminată la cald către Metinvest Tubular Iași, companie intrată în portofoliul Grupului Metinvest la sfârșitul anului 2025, după achiziția fostei ArcelorMittal Tubular Products Iași.

Grupul Metinvest este controlat de omul de afaceri ucrainean Rinat Ahmetov, considerat beneficiarul real al holdingului și unul dintre cei mai bogați antreprenori din Ucraina. Tranzacția de preluare a unității din Iași a fost finalizată la 16 decembrie 2025, după ce a primit undă verde de la Comisia Europeană la 24 noiembrie 2025 și aviz favorabil din partea Consiliului Concurenței.

De la începutul anului 2026, Zaporizhstal a expediat către fabrica din România peste 22.000 de tone de produse laminate la cald din oțeluri structurale calmate, certificate conform standardului european EN 10025. Pentru întreg anul 2026, planul grupului prevede livrarea a până la 180.000 de tone de semifabricate către unitatea de țevi din Iași, în cadrul strategiei de integrare industrială regională.

Directorul general interimar al Zaporizhstal, Taras Șevcenko, a declarat că până la 80% din producția combinatului este utilizată pentru fabricarea țevilor sudate longitudinal și a profilelor tubulare. „Suntem bucuroși să îi primim pe producătorii români de țevi în Grupul Metinvest și să stabilim un nou format de cooperare, menit să consolideze parteneriatul economic dintre Ucraina și Europa”, a afirmat acesta.

La rândul său, CEO-ul Metinvest Tubular Iași, Cosmin Toma, a precizat că oțelul provenit de la Zaporizhstal este utilizat la fabricarea țevilor sudate rotunde, pătrate și dreptunghiulare, conforme cu standardele europene EN 10219 și EN 10217, produse folosite pe scară largă în ingineria geotermală, sectorul energetic și construcții, inclusiv în sisteme de protecție împotriva incendiilor. Principalele piețe de desfacere pentru unitatea din Iași sunt România și mai multe state din Europa Centrală și de Est, precum Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia.

Fabrica din Iași dispune în prezent de cinci linii de producție pentru țevi, două linii de debitare longitudinală și două linii de acoperire, capacitatea maximă fiind estimată la 240.000 de tone anual.

În paralel, producția combinatului Zaporizhstal a fost afectată la începutul anului. Potrivit datelor citate de GMK Center, în ianuarie 2026 producția de oțel a scăzut la 234.400 de tone, cu 15,8% sub nivelul lunii precedente și cu 3,5% sub cel din ianuarie 2025. Compania și-a întrerupt de două ori activitatea în decembrie și la începutul lui ianuarie din cauza atacurilor asupra infrastructurii energetice din Ucraina.

Metinvest deține active industriale în Ucraina, România, Italia, Bulgaria, Regatul Unit și Statele Unite. În paralel, grupul energetic DTEK, controlat de același miliardar Rinat Ahmetov, a fost unul dintre furnizorii de energie electrică pentru Republica Moldova, livrând curent pe piața locală în trimestrul al doilea al anului 2025.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#otel #Ahmetov #imperiu #miliardar

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Republica Moldova continuă să exporte volume mari de grâu, însă transformarea materiei prime în produse cu valoare adăugată rămâne o provocare, arată o analiză a economistului Iurie Rija. Potrivit acestuia, disponibilitatea cerealelor nu este suficientă pentru ca procesarea să fie automat rentabilă, iar competitivitatea depinde de costurile de producție, calitate, ambalare, logistică și accesul la piețe.

În lunile iulie–august 2026, Republica Moldova a exportat 378.165 de tone de grâu, cu aproximativ 23% mai mult decât în aceeași perioadă din 2025 și cu 5% peste nivelul din 2021. Valoarea exporturilor a ajuns la circa 1,4 miliarde de lei, iar prețul mediu de export a fost de 3,71 lei pentru un kilogram.

Rija atrage însă atenția că majorarea încasărilor pe tonă nu înseamnă neapărat profituri mai mari pentru fermieri sau comercianți, în condițiile în care logistica s-a scumpit și consumă o parte tot mai mare din marjă.

O vulnerabilitate este vizibilă în transportul feroviar. Exportul de grâu pe calea ferată a scăzut de la 45.341 de tone în iulie la doar 2.870 de tone în august, adică cu aproape 94%. Analiza asociază prăbușirea cu blocajele pe direcția portului Reni și cu riscurile militare din regiune.

În același timp, aproape trei sferturi din exporturile de grâu au fost concentrate prin cele două componente ale hubului Giurgiulești. Ponderea acestora a ajuns la 73,8%, ceea ce face comerțul moldovenesc dependent de funcționarea unui număr restrâns de rute logistice.

Situația arată diferit pe segmentul făinii. În perioada 1 ianuarie–26 august 2026, Moldova a exportat 16.431 de tone de făină, cu circa 4% mai puțin decât în perioada comparabilă din 2025. Încasările au constituit 87,1 milioane de lei.

Prețul mediu lunar de export al făinii a coborât de la 5,85 lei/kg în martie la 4,63 lei/kg în august, ceea ce înseamnă o reducere de aproape 21%. Pentru procesatori, această tendință pune presiune directă pe rentabilitate, în cazul în care prețul grâului, energia, logistica și celelalte costuri nu scad în același ritm.

În aceeași perioadă, Republica Moldova a importat 15.688 de tone de făină în valoare de 120,7 milioane de lei. Cantitativ, exporturile au depășit importurile cu 743 de tone, însă valoric balanța a rămas negativă.

Deficitul comercial la făină a ajuns astfel la 33,6 milioane de lei. Prețul mediu de import a constituit 7,69 lei/kg, cu aproximativ 45% mai mare decât media de export, de 5,30 lei/kg.

Rija explică această diferență prin structura diferită a produselor comercializate. Moldova exportă în principal făină în vrac sau în saci mari, destinată clienților industriali, în timp ce importă mai ales făină ambalată în cantități mici, destinată comerțului cu amănuntul. Marca, ambalajul, caracteristicile produsului și condițiile de livrare contribuie la diferența de preț.

Economistul subliniază că diferența de 45% nu poate fi interpretată drept un profit pe care morile locale l-ar putea recupera simplu prin ambalare, însă arată existența unui segment comercial cu valoare adăugată mai mare, care ar putea fi dezvoltat.

Ca exemplu, Rija indică modelul Turciei, unde legătura dintre materia primă și industria de procesare pentru export este susținută prin acces la stocuri și mecanisme de piață. Potrivit datelor invocate în analiză, Turcia a exportat în 2025 aproximativ 2,34 milioane de tone de făină, în valoare de 871 de milioane de dolari, iar pentru 2026 este evocată o posibilă creștere spre 3 milioane de tone.

Pentru Republica Moldova, cheia ar fi dezvoltarea întregului lanț: grâu cu proprietăți constante, stocuri finanțabile, utilaje eficiente, contracte stabile de vânzare, transport predictibil și o legătură mai bună între fermieri și procesatori.

La un consum orientativ de 1,3–1,35 tone de grâu pentru producerea unei tone de făină, rentabilitatea unei mori depinde de prețul efectiv al materiei prime, randamentul măcinării și veniturile obținute din produsele secundare, precum tărâțele.

Analiza mai arată că România și Israelul absorb împreună peste 99% din exporturile moldovenești de făină, ceea ce demonstrează că procesatorii locali au deja acces la piețe externe. Totodată, pe piața internă, estimată la circa 230.000 de tone anual, importurile de 25.000–30.000 de tone reprezintă un segment pentru care producătorii locali ar putea concura mai agresiv.

#faina #Cereale #export