Paradisul ascuns al Italiei. Insula care rivalizează cu Amalfi, dar costă mai puțin

Coasta Amalfi rămâne una dintre cele mai spectaculoase destinații din Italia, însă aglomerația și prețurile ridicate îi determină pe tot mai mulți turiști să caute alternative. Ischia, o insulă vulcanică din Golful Napoli, este prezentată drept o opțiune mai liniștită și, în multe perioade, mai accesibilă.

Insula se află în apropiere de Napoli și poate fi atinsă cu feribotul sau hidrofoilul în mai puțin de o oră. Ischia oferă plaje, sate pitorești, hoteluri elegante, restaurante locale și peisaje mediteraneene asemănătoare celor care au făcut celebră Coasta Amalfi.

Spre deosebire de Amalfi și Capri, unde fluxul mare de vizitatori poate transforma vacanța într-o cursă printre mulțimi, Ischia și-a păstrat o atmosferă mai relaxată. Potrivit publicației britanice Express, unii turiști o descriu drept combinația dintre Sorrento și Capri, dar fără aglomerația și prețurile exagerate.

Principala atracție a insulei o reprezintă izvoarele termale, folosite încă din Antichitate. Vizitatorii pot alege între piscine naturale, centre spa și parcuri termale precum Negombo și Poseidon Gardens. Ghidul oficial Italia.it include printre atracții și Golful Sorgeto, fumarolele din Sant’Angelo și izvoarele Nitrodi.

Fiecare localitate de pe insulă are un caracter diferit. Ischia Porto concentrează restaurantele și magazinele, Forio este cunoscut pentru plaje și apusuri, iar Sant’Angelo păstrează atmosfera unui fost sat pescăresc. În Lacco Ameno se află parcul termal Negombo și celebra formațiune stâncoasă „Il Fungo”.

Printre obiectivele istorice și culturale se numără Castelul Aragonese și Grădinile La Mortella, amenajate de Susana Walton, soția compozitorului britanic William Walton. Insula oferă și trasee către Muntele Epomeo, cel mai înalt punct al Ischiei, de unde pot fi admirate Golful Napoli, Capri și Peninsula Sorrentina.

Cazarea poate fi mai accesibilă decât în stațiunile exclusiviste de pe Coasta Amalfi, în special în extrasezon. Tarifele cresc însă puternic în lunile de vară și diferă în funcție de localitate, poziția hotelului și accesul la facilitățile termale.

Ischia nu mai este complet necunoscută, dar rămâne mai puțin sufocată de turismul internațional decât Amalfi sau Capri. Pentru cei care caută mare, gastronomie, istorie și relaxare termală într-un singur loc, insula poate fi una dintre cele mai interesante alternative din sudul Italiei.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.