Ce mașini au primii șase candidați din partea Partidului Democrat din Moldova! Unii nu declară nici un automobil

Mașini vechi sau fabricate în ultimii doi ani cumpărate în leasing sau cu sute de lei. Vorbim despre automobilele primilor șase candidați din partea Partidului Democrat din Moldova care aspiră la un fotoliu de deputat în viitorul Parlament al Republicii Moldova, scrie Realitatea.md.

În timp ce liderul acestora, Pavel Filip nu indică nici un automobil în declarația de avere, alți membri PDM susțin că au și câte două automobile.

Cel puțin asta reiese din declarațiile de avere, pentru perioada 2019 – 2021, prezentate la Comisia Electorală Centrală.

Realitatea.md a analizat documentele și vă prezintă o scurtă informație.

Pavel Filip

Liderul democraților, inginer de profesie și fost premier al țării, în prezent cap de listă al PDM, nu are un automobil personal.

În declarația de avere depusă la CEC, Pavel Filip indică că nu deține nici o mașină, semn că, cel mai probabil, ar merge cu transportul public.

În schimb, Filip declară câteva terenuri, unele cumpărate cu mii de lei, altele doar cu câteva sute.

Unele din ele au fost achiziționate în perioada anilor 2004-2005, în timp ce altele abia în 2012-2016.

Ce alte bunuri mai declară Pavel Filip, puteți afla AICI.

Alexandru Jizdan

Între timp, colegul de partid și fostul ministru al Afacerilor Interne, Alexandru Jizdan se plimbă cu două automobile.

În declarația de la CEC, depusă pentru perioada anilor 2019-2020, Jizdan indică că are un Volkswagen Golf, fabricat în anul 2012, pe care l-a achiziționat un an mai târziu.

Pentru acest autoturism, democratul ar fi achitat aproape 8 000 de euro.

De asemenea, Jizdan mai indică că are și un Land Rover Discovery, fabricat în 2012, pe care l-ar fi cumpărat abia în 2015.

Pentru această mașină, aspirantul la fotoliul de deputat a achitat, potrivit declarației de avere, circa 20 000 de euro.

Monica Babuc

Două mașini are și fosta ministră a Educației, candidata cu numărul 3 pe listele electorale ale PDM la scrutinul din 11 iulie. Monica Babuc indică la CEC că are un Chrysler din 1999 pe care l-a cumpărat în 2002.

Pentru acest autoturism, fostul vicepreședinte al Parlamentului ar fi scos din buzunar aproape 150 000 lei.

De asemenea, Babuc indică că mai deține și un Ford Focus, fabricat în 2018, pe care l-ar fi achiziționat în același an, surpriză, cu…ZERO lei.

Pe piața auto din Moldova, un astfel de automobil, în prezent, ajunge să coste aproape 10 000 de euro.

Ce alte bunuri mai indică membrul PDM în declarația de avere aflați AICI.

Ghenadie Buza

Fostul președinte al raionului Hîncești, medic chirurg de profesie, Ghenadie Buza circulă și el, probabil, cu transportul public. Asta reiese din declarația sa de avere în care indică ZERO automobile.

În schimb, Buza indică la CEC că deține un garaj din anul 2015, de aproape 50 metri pătrați, care costă sub 100 000 lei.

Informația apare în declarația de avere depusă de democrat la CEC.

Mihail Olărescu

Democrat și fost președinte al raionului Cimișlia, Mihail Olărescu, aspirant și el la fotoliul de deputat, indică că are o mașină Hyndai Creta pe care ar fi cumpărat-o în 2018, anul fabricării vehiculului.

În declarația de la CEC, Olărescu a indicat că și-a procurat această mașină cu mai puțin de 20 000 de euro.

Nicolae Ciubuc

Colegul de partid, fost ministru al Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în Guvernul Filip, Nicolae Ciubuc indică că este proprietarul unui BMW X4, vehicul fabricat în 2019.

De fapt, acest autoturism, Ciubuc l-ar fi luat în leasing, în anul 2020, pentru o perioadă de 5 ani. Pentru acest automobil, democratul ar fi achitat 40 000 de euro.

Alte mașini în proprietate, Ciubuc nu are, potrivit declarației de avere.

La fel, Ciubuc indică la CEC că deține și un garaj pe care cineva i l-ar fi oferit pentru o perioadă nedeterminată în folosință gratuită. Încăperea are peste 23 metri pătrați.

Ce alte bunuri mai indică membrul PDM în declarația de avere aflați AICI.

————————————————————————————————————————

Realitatea.md amintește că, până la alegerile parlamentare anticipate au mai rămas 4 zile.

Între timp, vă propunem să aflați mai multe despre declarațiile „modeste” ale democrațilo r.

#partidul democrat din moldova #declarații de avere #automobile

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.