Eșecul privatizării, tergiversarea formării instituțiilor economice, precum și lipsa unor politici de atragere a investițiilor străine au făcut ca, în anul 2000, Republica Moldova să fie codașă la capitolul ISD per capita (107 USD), fiind net devansată de toate statele din regiune, cu excepția Ucrainei, potrivit Raportului de țară lansat de Expert Grup, care analizează evoluția economiei moldovenești la 30 de ani de la obținerea independenței.

Investițiile străine care au venit în următorii zece ani au țintit în mare parte afaceri orientate spre piața internă. Abia după anul 2010, odată cu accelerarea activității din Zonele Economice Libere, Moldova a reușit să atragă investitori orientați preponderent către export. Însă valoarea adăugată rămâne una scăzută, principalul beneficiu fiind locurile de muncă ce au fost create.

De altfel, judecând după prestația statelor din regiune, Republica Moldova a întârziat cu 10-15 ani procesul de atragere a investițiilor de tipul celor prezente în ZELuri (Automotive) și a ratat șansa de a atenua plecarea din țară a populației, în lipsa oportunităților economice. Din punct de vedere macroeconomic, rata de investiții pe economie15 a fost, în general, una modestă. Până în anul 2003, valoarea acestui indicator a oscilat în jurul mediei de referință de 20%, pentru ca cele mai înalte valori să fie consemnate în anii 2007 și 2008, singurele perioade când rata de investiții a depășit pragul de 40 la sută”, se mai spune în publicație.

După criza din anul 2009, nivelul de investiții pe economie a fluctuat în intervalul 26-30%. Deși, dincolo de ISD, mai ales după anul 2000 economia a beneficiat de infuzii de resurse financiare masive prin intermediul remiterilor, acestea au fost canalizate în mare parte în consum și investiții imobiliare, iar sectorul real nu a reușit decât într-o mică măsură să-și reînnoiască, din contul acestora, capacitățile de producție.