Moldova – condamnată la sărăcie. Taxe pipărate la înființarea afacerilor

Înființarea unei afaceri este visul fiecăruia care vrea să facă business. Pe lângă investiția de timp necesară pentru a crea o afacere, există adesea o cerință de capital considerabilă. O afacere nouă necesită plata taxelor pentru licențiere, permise și aprobări, iar multe guverne au, de asemenea, cerințe minime de capital disponibil.

Din punct de vedere a costurilor, accesibilitatea de a începe o afacere este extrem de dependentă de loculul în care vă aflați. Unele țări au costul pornirii afacerilor extrem de scăzut pentru a încuraja activitatea economică. Alții au taxe mari sau aproape inaccesibile pentru a proteja afacerile existente sau pur și simplu pentru a profita de spiritul antreprenorial.

VisualCapitalist a analizat costul înființării afacerilor în 190 de țări ale lumii. Este vorba de înregistrarea unui SRL de dimensiuni mici și mijlocii în cele mai mari orașe.

Cele mai ieftine regiuni pentru începerea unei afaceri includ Asia Centrală și Africa.

Dar cele mai ieftine țări pentru un nou startup sunt Venezuela, Rwanda și Slovenia. În timp ce primq are taxe care totalizează doar 0,21 USD, atât Rwanda, cât și Slovenia nu au taxe pentru noile afaceri, deși Slovenia are o cerință de capital de 7.500 EUR.

Țările scumpe pentru începerea afacerilor sunt, de asemenea, răspândite în întreaga lume. Există unele în Europa, inclusiv Italia la 4.876 USD și Austria la 2.475 USD, precum și în America, inclusiv Surinam -3.030 USD și Ecuador la 1.630 USD.

Cele mai scumpe țări, însă, sunt în mare parte în Orientul Mijlociu. Acestea includ numărul 1 din Emiratele Arabe Unite la 7.444 USD, Qatarul nr. 4 la 3.952 USD și Libanul numărul 6 la 2.855 USD.

Fără a include țările cu date lipsă, cele mai accesibile țări pentru a începe o afacere includ Regatul Unit, Danemarca și Irlanda din Europa, Coreea de Sud în Asia de Est și Noua Zeelandă în Oceania. Costurile de pornire în fiecare variază de la doar 1%-2% din venitul lunar.

Imaginea este similară în America, unde Chile și Canada au cele mai mici taxe relative la 2% și, respectiv, 5% din venitul lunar. Chiar și SUA, care are un cost decent de mare de 725 USD pentru începerea unei afaceri, este relativ accesibilă la 16% din venitul lunar.

Republica Moldova este accesibilă pentru înființarea afacerilor. Costul de este de doar 76 USD, iar taxele constituie 24% din venitul lunar.

La accesibilitatea deschiderii afacerilor, Republica Moldova este în rând cu Federația Rusă, Bulgaria, Mozambic

Înființarea unui start-up este mult mai accesibilă în România, care are costul de 38 USD, iar taxele se ridică la 5% din venitul lunar.

Unele dintre cele mai puțin accesibile țări se află în Orientul Mijlociu și America Centrală. Haiti și Surinam au costuri de pornire care reprezintă 1.403% și 1.114% din venitul lunar, în timp ce Yemenul are rate de accesibilitate de 1.070%.

Dar cele mai puțin accesibile țări sunt în Africa. Multe țări de pe continent au costuri de pornire care reprezintă mai mult de 100% din venitul lunar, dar Republica Congo și Republica Centrafricană au rate de accesibilitate de 2.546% și, respectiv, 1.455% din venitul lunar.

#taze #venit #business

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Economistul Iurie Rija îl critică dur pe fostul deputat Alexandr Slusari, pe fondul acuzațiilor privind colapsul industriei de procesare a uleiului de floarea-soarelui din Republica Moldova. Într-o replică amplă, Rija îl acuză pe Slusari de populism și lipsă de argumente economice, susținând că deciziile luate în 2024 privind exportul de semințe au fost dictate exclusiv de contextul economic, nu de bunul plac al vreunui „monopolist”.

„Domnule Slusari, de când urmăresc postările Dvs., nu am văzut niciun articol cu fundament economic real”, începe Iurie Rija, explicând că exportul celor 78 de mii de tone de floarea-soarelui din sezonul 2024/2025 a fost o decizie de criză. Prețul intern al materiei prime – 9,35 lei/kg – combinat cu un preț mediu de export al uleiului de doar 15,22 lei/kg, făcea ca procesarea să fie profund nerentabilă: „Doar costul semințelor ajungea la 21,25 lei pentru 1 kg de ulei, fără a include electricitate, ambalare sau întreținere”.

Rija mai afirmă că prăbușirea industriei de prelucrare a uleiului a fost un factor major în scăderea generală a exporturilor Moldovei în 2024 – cu 12% față de anul precedent, iar exporturile de ulei și șrot s-au redus cu 74%. „Jumătate din această scădere se datorează exact sectorului uleiurilor vegetale”.

În replică la acuzațiile privind monopolul Transoil, economistul subliniază că „industria nu este închisă – dar nimeni altcineva nu a investit în infrastructura, porturile și uzinele necesare procesării la scară mare. Transoil a rămas singur nu pentru că a eliminat concurența, ci pentru că a rezistat într-un mediu economic ostil”.

Rija scoate în evidență că, deși au existat și greșeli din partea fabricilor, lovitura decisivă a venit dinspre politicile impuse chiar la solicitarea lui Slusari. Interdicția asupra importului de floarea-soarelui din Ucraina ar fi tăiat „oxigenul lanțului de procesare”, făcând imposibilă menținerea activității uzinelor: „Dacă importurile ar fi fost permise, procesarea putea continua, uleiul s-ar fi produs local și nu s-ar fi vândut acum la 41 de lei sticla”.

În plus, Rija respinge ideea unei conspirații a procesatorilor: „Nu e vorba de Vaja sau Druker, e vorba de o industrie reală, care dacă dispare, nu va mai fi reconstruită cu postări pe Facebook”.

În final, economistul recunoaște nevoia de unități mici de procesare în mediul rural, dar insistă că ele trebuie să completeze, nu să înlocuiască procesarea industrială. „Altminteri, vom exporta materie brută și vom importa produs scump – pierzând tot lanțul valoric”.