Războiul dus de Rusia în Ucraina e plătit de toată Europa. Cum e întreținută mașina infernală a lui Putin

Războiul din Ucraina este plătit foarte scump nu numai de ruși ci de întreaga Europă. Cu sume mult mai mare decât cele oferite pentru ajutorul țării invadate, remarcă jurnalistul Rafael Barbosa de la cotidianul „Jornal de Noticias”.

Din ziua în care trupele ruse au intrat în Ucraina democrațiile europene se confruntă cu un paradox: Europa care s-a solidarizat cu poporul ucrainean este aceeași care plătește pentru războiul lui Putin.

Costuri uriașe, suportate de toată lumea, pentru războiul dus de Rusia în Ucraina

Luând ca reper cantităţile și prețurile de anul trecut, doar la importurile de energie (petrol, gaze și cărbune), Uniunea Europeană va da Rusiei anul acesta 100 de miliarde de euro. De o sută de ori mai mult decât sprijinul militar promis de Uniunea Europeană Ucrainei.

Precauţia politicienilor este de înțeles. Dacă a fost suficient războiul (chiar și menținând fluxul de petrol și de gaze rusești în conducte) pentru a provoca o escaladare a prețurilor care amenință să arunce lumea într-o recesiune brutală, închipuiţi-vă cum va fi cu un boicot pe toată linia. Cei doi euro pe litrul de motorină pe care portughezii îi plătesc acum la pompe ar urca la trei, poate patru. Și costul energiei pentru fabricile portugheze, în loc de zece, așa cum este deja cazul, ar trebui înmulțit cu douăzeci.

Dar apoi primim imaginile și relatările celor care au supraviețuit ocupației ruse în orașe precum Bucea sau Irpin. Execuțiile sumare. Cadavrele cu mâinile legate la spate. Bărbatul ucis lângă un sac de cartofi. Gropile comune. Copiii asasinaţi pe când părinții lor încercau să-i ducă în locuri mai sigure. Un catalog de crime care nu le recunoaște decât o populație rusă înecată în propagandă și împiedicată de cenzură și câțiva negaţionişti occidentali alienaţi (inclusiv în Portugalia).

Catalogul ororilor îi obligă pe toți să ia decizii dificile. Expulzarea diplomaților, așa cum fac guvernele (și cel portughez), este anecdotică. Discuția (discretă) despre sfârșitul importurilor de cărbune din Rusia este insuficientă. Distrugerea mașinii de război a lui Putin va fi posibilă doar atunci când Europa va opri robineţii pentru gazul și pentru petrolul rusesc (și va exercita presiuni asupra altor parteneri pentru a face același lucru). Cert este că vor fi costuri. Și că nu cei de rând (cei mai săraci) le vor plăti. Dar, în numele decenței și al umanității, nu merită o sărăcire relativă și de moment?

Pentru mai multă diversitate și comoditate, urmărește contul nostru de INSTAGRAM!

#razboi #bani #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Sergiu Tofilat, membru al Consiliului de Observatori al Moldovagaz, a comentat în termeni duri deplasarea oficialilor moldoveni, inclusiv a ministrului Energiei, Victor Parlicov, la Gazprom. Tofilat susține că această acțiune reprezintă o capcană și o umilință pentru Republica Moldova, subliniind discrepanțele între discursul autorităților și acțiunile acestora pe tema gazelor.

„Luni de zile ni s-a spus despre «depolitizarea subiectului gazelor», că «am scăpat de dependența de gazele rusești», iar acum ministrul merge la Gazprom. Foarte «consecvent»!”, a declarat Tofilat. În opinia sa, această deplasare este inutilă și nu adresează problemele fundamentale ale sectorului energetic.

Tofilat a punctat trei subiecte majore discutate cu Gazprom, care ar fi fost evitate dacă autoritățile ar fi luat măsuri eficiente în prealabil.

Livrarea gazelor către regiunea transnistreană: Tofilat subliniază că deciziile referitoare la livrarea gazului în regiunea transnistreană sunt deja luate la Kremlin și că nu există nicio necesitate reală de a negocia cu Gazprom, având în vedere că aceștia nu vor lua decizii importante. El sugerează că în loc să discute cu Gazprom, autoritățile moldovenești ar trebui să planifice o reintegrare a regiunii și să fie pregătite pentru o eventuală criză energetică.
Datoria la gaz: Tofilat adaugă că datoria de 720 milioane de dolari către Gazprom este nejustificată, iar auditul internațional a confirmat acest lucru. Deși autoritățile moldovenești ar fi trebuit să ajungă la un acord amiabil sau să meargă în instanță pentru a rezolva disputa, Tofilat susține că Guvernul a preferat să negocieze direct cu Gazprom, o abordare care, în opinia sa, nu face decât să amâne rezolvarea situației.
Aprobarea Consiliului de Administrație al Moldovagaz: Tofilat consideră că blocajul în numirea unui nou Consiliu de Administrație la Moldovagaz ar putea fi depășit doar prin instituirea unui management extern, pentru a forța Gazprom să accepte schimbările necesare. El a menționat că proiectul de lege pentru a rezolva această problemă nu a fost încă înregistrat, iar în acest context, Gazprom refuză să numească un nou Consiliu de Administrație.