Cum contribuie România fără să știe la alimentarea cu combustibil a trupelor rusești din Transnistria

Autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană are o populație de nici cinci sute de mii de locuitori, iar anul trecut a consumat în jur de 80 de mii de kilograme de combustibil.

Aproape toată cantitatea de combustibil necesară este importată din Rusia printr-o schemă întortocheată care angrenează firme din cinci țări, inclusiv România, scrie ziare.com.

Ocolul

Combustibilul destinat Transnistriei pleacă din portul rusesc Novorosiisk de la Marea Neagră și este transportat la Constanța. Aici este depozitat, în regim de antrepozit, la Oil Terminal.

Conform unor informații obținute de către Centrului de Investigații Jurnalistice din Chișinău de la Serviciul de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova, intermediarul afacerii este firma elvețiană Euronova Energies SA care are un parteneriat cu Oil Terminal.

După ce firma elvețiană îl aduce la Oil Terminal, combustibilul este preluat de firma gălățeană ECS Logistics SRL care îl exportă în Republica Moldova.

Mai departe, produsele petroliere sunt transportate spre regiunea transnistreană de trei companii din Republica Moldova: Estcon Construct SRL, Lecostan SRL și Transimex SRL. În aceste firme este implicat și un fost șef al Poliției din Moldova.

Principalii operatori pe piața produselor petroliere din Transnistria sunt firmele Sheriff și Tiroiltreid. Aceste două companii sunt și singurele care au contracte cu instituțiile administrației de la Tiraspol.

Potrivit unui raport al SIS, o importantă cantitate din combustibilul ajuns în Transnistria pe această filieră este utilizată de Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

Pentru că trupele ruse, staționate în stânga Nistrului sub pretextul asigurării pazei depozitelor de armament din Covasna, își arată frecvent mușchii efectuând sute de exerciții militare comune cu armata regimului de la Tiraspol.

Elvețienii

Firma Euronova Energies SA, care intermediază afacerea cu combustibili între Rusia și Transnistria, este înregistrată la Geneva și a fost înființată în 2013.

Aceasta se ocupă cu transportul, depozitarea și comercializarea petrolului și a produselor rafinate pe piața din Sud-Estul Europei. Deține capacități de stocare la Marea Neagră și la Adriatică și practică și cu transportul de combustibili pe Dunăre.

Euronova Energies SA este o firmă destul de mică și mai puțin cunoscută, dar care a câștigat mai multe licitații pentru cote de petrol în zona Urali, prin compania rusească de stat Zarubezhneft.

Euronova Energies SA comercializează petrol în special în sud-estul Europei și în țările fostei Iugoslavii și are reprezentanțe în Geneva, Dubai și Novi Sad.

În prezent, compania elvețiană este administrată de sârbul Stephane Jovanovic (președinte) și elvețienii Gilles Chautard și Raphaë Gossner.

Între 2012 și 2017, Stephane Jovanovic a lucrat și prin firma Euronova Energies SRL înființată de el la București.

Diplomatul

Din baza de date ICIJ Offshore Leaks rezultă că Stephane Jovanovic mai este asociat și în firma Vendome Energy International SA (înregistrată în Insulele Virgine Britanice) împreună cu Duško Perović.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Acum doi ani, Petrović a fost implicat într-un scandal când a amenințat jurnaliștii de la publicația Capital din Bosnia și Herțegovina după ce aceștia au publicat o investigație legată de Petrović și compania Comsar Energy care trebuia să construiască o centrală termică.

Comsar Energy este o firmă cipriotă deținută de oligarhul rus Rashid Sardarov, iar Perović era și angajat la firmele rusului. Comsar Energy deține o concesiune pe 44 de ani de la Guvernul Republicii Srpska pentru construirea și exploatarea centralei termice Ugljevik 3 și a minei de cărbune adiacentă.

Duško Perović este șeful Reprezentanței Republicii Srpska (entitate din cadrul Bosniei și Herțegovinei) la Moscova și un mare rusofil.

Scopul întâlnirii a fost de a găsi o cale pentru a mitui judecătorul care se ocupa de cazul privatizării Moldomin pentru a da o decizie favorabilă companiei elvețiene. Miza afacerii era de peste un miliard de dolari care consta în zăcămintele de cupru controlate de fosta companie de stat românească.

Mineco câștigase drepturile de exploatare a rezervelor de cupru ale Moldomin, dar statul român a anulat privatizarea bănuind că procesul nu s-a desfășurat în mod corect. Așa că s-a ajuns la judecată, iar elvețienii vroiau să fie siguri că nu pierd vremea.

Intermediarul șpăgii, Iacob Chișărău, a fost arestat, iar ulterior și judecătorul și Dan Adrian Rus. Apoi, în 2013, toți au fost condamnați.

Andrejević a reușit să părăsească la timp România și să scape de lege ascunzându-se la Londra.

Spionaj

Un alt scandal în care a fost implicată firma Mineco în România a fost unul legat de spionaj, tot în anul 2012.

Atunci, un geolog rus a fost reținut de autoritățile române pe Aeroportul Internațional Henri Coandă din București. Asupra lui au fost găsite hărți geologice secrete, iar DIICOT și SRI au declarat că dejucaseră un act de spionaj și o amenințare la adresa securității naționale a României. Se pare că hărțile conțineau informații clasificate despre rezervele de cupru și metale rare din zona Moldova Nouă.

Numele spionului reținut atunci este Orlov Mikhail, un geolog care făcea parte dintr-o echipă de experți ruși în minerit adusă în România de Dragan Aksentijević, șeful urmăritului Aleksandar Andrejević, de la Mineco.

Conform OCCRP, echipa de experți era condusă de Ilyas Abdrakhmanov, pe atunci deputat al Republicii Bașkiria, un teritoriu al Federației Ruse, și membru al partidului politic Rusia Unită al lui Vladimir Putin.

După aceste episoade, Mineco s-a retras din România lichidându-și toate firmele, iar Moldomin este falimentată devenind o catastrofă ecologică.

#trupe #transnistria #Romania

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

La începutul lunii, două companii maghiare au pus piatra de temelie pentru ceea ce în 2026 ar trebui să fie primul centru spaţial al Ungariei. Acolo urmează să fie proiectaţi, produşi şi testaţi sateliţi cu cât mai multe componente şi cât mai multă tehnologie maghiară. Primul aparat va fi lansat în spaţiu până în 2027-2028, asigură guvernul de la Budapesta, care ajută activ, cu finanţare ieftină şi contracte, cele două companii, 4iG şi subsidiara acesteia, REMRED.

Scopul proiectului este de a aduce Ungaria pe harta industriei spaţiale internaţionale. REMRED spune că va folosi o tehnologie modulară unică în Europa. CEO-ul de la 4iG Group, István Sárhegyi, apreciază că a avea capacitatea de a produce sateliţi este important pentru Ungaria nu doar din punct de vedere economic şi al siguranţei, ci şi din cel al suveranităţii. Tot în această lună, guvernul Poloniei a prezentat primul program de sateliţi al ţării.

Acesta va fi dezvoltat cu ajutorul Franţei şi a primit deja finanţare de 300 de milioane de euro de la Banca Europeană de Investiţii (BEI). Spre deosebire de proiectul maghiar, cel polonez are un caracter puternic militar, făcând parte dintr-o iniţiativă europeană de a proteja Europa din spaţiu. De partea poloneză, proiectul implică proiectarea, asamblarea, testarea şi lansarea unei perechi de sateliţi capabili să capteze imagini de rezoluţie ridicată.

De asemenea, Polonia va avea două staţii la sol de unde sateliţii vor fi controlaţi şi unde vor fi descărcate imaginile, care vor fi folosite de ministerul apărării din Polonia, de ministerul de interne şi de alte instiţuţii guvernamentale cum ar fi Agenţia Spaţială Poloneză.

Planul prevede că ambii sateliţi vor fi puşi în funcţiune în 2028. Primul sistem de sateliţi al Poloniei va avea ca scop observarea Pământului şi va ajuta la iniţiative civile şi de apărare. Astfel, Polonia şi Ungaria au făcut primii paşi mari în cursa est-europeană pentru cucerirea spaţiului.

Cât de departe vor ajunge şi în cât timp este altă problemă. În Ungaria, 4iG, o companie care are legături politice puternice cu partidul de guvernământ, a anunţat în 2020 că în 2024 ţara va avea primul său satelit comercial în spaţiu. De atunci, grupul a mai crescut, inclusiv printr-o campanie agresivă de achiziţii, şi s-a reformat pentru a avea o unitate specializată de industrie aerospaţială.

Polonia are şi alte proiecte cu importanţă strategică, cum ar fi dezvoltarea brandului naţional de maşini electrice Izera, a căror lansare întârzie. Pentru realizarea Izera guvernul polonez a apelat la ajutorul companiei auto chineze Geely, dar încă nu a luat nicio decizie în privinţa construirii fabricii. O problemă ar fi şi finanţarea. Potrivit The Warsaw Voice, Geely, care ar vrea să construiască în Polonia şi propriile modele, dă semne că îşi pierde răbdarea.

Centrul spaţial maghiar, sau oraşul spaţial, cum este descris de presa locală, va fi construit în Martonvásár, un orăşel de lângă Budapesta, pe o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi. Acolo vor putea fi fabricaţi sateliţi cu o greutate maximă de 400 de kilograme. 4iG şi REMRED, aceasta din urmă o firmă cu experienţă de decenii în sectorul aerospaţial şi achiziţionată recent de prima, vor investi peste 25 de milioane de euro în proiect, care va crea peste 85 de locuri de muncă într-un domeniu cu valoare adăugată uriaşă. Sateliţii produşi vor fi destinaţi pieţei interne şi internaţionale.

„Obiectivul nostru în industria spaţială este de a clădi peste propriile noastre capabilităţi de a dezvolta echipamente spaţiale şi sateliţi noi şi unici, de a deveni parteneri strategici ai celor mai mari companii spaţiale şi de sateliţi şi ai agenţiilor spaţiale naţionale şi internaţionale“, a explicat István Sárhegyi, fondatorul REMRED şi CEO al diviziei spaţiale a 4iG Group.

Holdingul a cumpărat în 2021 compania israeliană Spacecom, aducându-şi în portofoliu un operator de sateliţi şi furnizor de servicii cu acoperire internaţională dată de patru sateliţi. Aceştia furnizează servicii pentru Ungaria şi Europa Centrală şi de Est.

Programul de sateliţi al Poloniei reprezintă primul pas făcut de BEI în finanţarea a ceea ce este cunoscut ca Scutul din Cer al Europei, sau Domul de Fier, un plan internaţional de îmbunătăţire a apărării în Europa. Finanţarea din partea instituţiei vine sub forma unor împrumuturi „foarte ieftine“ şi are ca scop susţinerea industriei spaţiale europene cu ultimele tehnologii pentru sateliţi pe orbite joase, după cum scrie ziarul Rzeczpospolita.

Scutul din Cer al Europei este o iniţiativă propusă de Germania în 2022 pentru apărarea continentului contra rachetelor. Iniţial, ea a atras 15 ţări, iar în prezent are 21 de participanţi.