Milioane de dolari pe fundul oceanului. De ce containerele cad într-un ritm alarmant de pe vasele uriașe

Containerele îngrămădite pe vasele uriașe care transportă absolut totul, de la anvelope auto la smartphone-uri, se răstoarnă într-un ritm alarmant, trimițând anual milioane de dolari pe fundul oceanului. Deoarece serviciile de livrare în această periodă sunt hipersolicitate, probabilitatea de a comite erori mecanice de acest gen, crește considerabil, scrie Realitatea.md.

Industria de transport maritim se confruntă cu cea mai mare creștere a numărului de containere pierdute din ultimii șapte ani. Peste 3.000 de încărcături au căzut în mare anul trecut, iar altele peste 1.000 au căzut peste bord până acum de la începutul anului.

Asemenea accidente perturbă lanțurile de aprovizionare pentru sute de comercianți cu amănuntul și producători americani.

La o analiză mai aprofundată, cauzele acestor incidente pot fi ușor determinate. Vremea imprevizibilă, navele mari care permit stocarea containerelor cu produse mai sus ca niciodată, și aranjarea lor într-o manieră precară, în condițiile în care se urmărește livrarea cât mai rapidă, sunt câteva dintre acestea.

În contextul dat de pandemie și boomul înregistrat în cadrul comerțului online, și mai cu seamă necesitatea permanentă de viteză în livrarea produselor, creează condiții precare care pot aduce rapid la producerea accidentelor de acest gen.

„Orice mișcare greșită poate pune în pericol încărcăturile și întregul echipaj”, susțin autoritățile maritime.

Pericolele variază începând de la stivuitorii care blochează incorect cutiile unele peste altele până la căpitanii care nu își schimbă traseul pentru a evita furtunile, încercând să economisească cât mai mult combustibil și timp.

Cu 226 de milioane de containere expediate în fiecare an, pierderea a 1.000 poate părea ca o picătură în ocean, însă totul este mult mai complex. „Este un procent foarte mic pierdut”, a declarat Jacob Damgaard, director asociat de prevenire a pierderilor la Britannia P&I la o conferință din Singapore, pe 23 aprilie. „Dar chiar și acest mic procent, constituie o pierdere financiară foarte mare. Spre exemplu cele de anul acesta constituie aproximativ 54,5 milioane de dolari”.

#transport naval #containere

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

După o pauză de un an, Ucraina a reluat exportul de materie primă către Uzina Metalurgică din Râbnița, situată pe teritoriul regiunii separatiste Transnistria – considerată un avanpost rusesc în Republica Moldova. Informația a fost publicată de portalul ucrainean obozrevatel.ua, cu referire la datele Serviciului Vamal de Stat al Ucrainei, citat de obozrevatel.com.

Potrivit sursei, exportator a devenit, ca și anul trecut, compania ucraineană „D-Kamet”, care, în baza unui contract cu Uzina Metalurgică Moldovenească, deținută de proprietari ruși, a livrat partide de fier vechi prin punctul vamal „Nistru”. Documentele de export indică drept destinație oficială Republica Moldova, însă punctul final de descărcare este gara Râbnița, în Transnistria.

Reluarea livrărilor are loc în pofida faptului că piața ucraineană se confruntă cu un deficit strategic de metal uzat, accentuat după invazia pe scară largă a Rusiei, pierderea unor teritorii industriale și distrugerea uzinelor din sud și est. În același timp, exporturile acestui material strategic sunt în creștere rapidă.

Amintim că în august 2024 aceeași companie „D-Kamet” a expediat 276 de tone de metal uzat către uzina din Râbnița – prima livrare după începutul războiului. Totodată, Uzina Metalurgică Moldovenească a fost inclusă în 2018 pe lista de sancțiuni a Consiliului de Securitate și Apărare Națională al Ucrainei, fiind considerată parte a mecanismului economic pro-rus. În martie 2019, însă, aceasta a fost scoasă de pe lista sancțiunilor fără explicații oficiale.

Solicitat de presă, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Daniel Vodă, nu a comentat deocamdată informația apărută în presa ucraineană.

Fostul deputat Alexandr Slusari s-a arătat indignat de situație:

„Presa ucraineană se revoltă și nu înțelege cum poate fi ajutat un regim separatist și pro-rus, tratat ca reprezentant al țării-agresorului. Credeam că prietenii noștri din Ucraina au însușit lecția istoriei contemporane, când acest cvazistat s-a menținut inclusiv datorită Ucrainei. Mai ales că pentru această lecție țara vecină plătește un preț imens. Trist.”