În Sri Lanka inflația a ajuns la 70% în luna august

22 Sept. 2022, 10:43
 // Categoria: Actual // Autor:  MD Bani
22 Sept. 2022, 10:43 // Actual //  MD Bani

Rata anuală a inflației din Sri Lanka a crescut la peste 70% în august, în timp ce se confruntă cu cea mai gravă criză economică din ultimele șapte decenii.

Datele oficiale au arătat, de asemenea, că prețurile alimentelor au crescut cu 84,6% față de un an în urmă, scrie BBC. Țara nu și-a putut permite importurile cheie – inclusiv combustibil, îngrășăminte și medicamente.

Luna trecută, Banca Centrală a Sri Lanka a declarat că se așteaptă ca inflația să se reducă, pe măsură ce economia țării a încetinit, după ce a atins un vârf de aproximativ 70%.

Cifrele oficiale publicate săptămâna trecută au arătat că economia s-a contractat cu 8,4% în cele trei luni până la sfârșitul lunii august.

Înainte de pandemie, Sri Lanka era foarte dependentă de turism pentru valute străine, inclusiv dolarul american. Odată cu pandemia de COVID-19  turiștii au încetat să mai viziteze țara din cauza restricțiilor.

La începutul acestei luni, Sri Lanka a ajuns la un acord preliminar cu Fondul Monetar Internațional pentru un împrumut de 2,9 miliarde de dolari (2,6 miliarde de lire sterline). Cu toate acestea, acordul depinde de faptul că țara primește și fonduri de la creditori privați.

Sri Lanka este printre cele 10 țări din lume cu cea mai mare inflație alimentară. Experții au avertizat că creșterea prețurilor la alimente înseamnă că problemele economice pentru Sri Lanka vor continua pentru ceva timp.

Securitatea alimentară rămâne o mare îngrijorare pentru țară, mai ales că lipsa de îngrășăminte – din cauza lipsei de valută străină – a afectat semnificativ producția agricolă. Potrivit unor estimări, producția de alimente s-a redus aproape la jumătate.

14 Nov. 2026, 11:29
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
14 Nov. 2026, 11:29 // Actual //  Ursu Victor

Gigantul auto german Mercedes-Benz a decis să suspende toate investițiile suplimentare în fabricile sale din Germania și analizează posibilitatea închiderii unor unități de producție, pe fondul prăbușirii profitabilității, scăderii vânzărilor în China și conflictului cu sindicatele privind reducerea costurilor salariale. Decizia marchează o nouă etapă a crizei care lovește industria auto germană, unul dintre pilonii celei mai mari economii europene.

Directorul de producție al Mercedes-Benz, Michael Schiebe, a anunțat într-un interviu publicat pe 12 noiembrie în rețeaua internă a companiei că întregul consiliu de administrație a decis suspendarea investițiilor în unitățile germane. Potrivit acestuia, după luni de negocieri cu reprezentanții angajaților, nu se întrevede deocamdată nicio soluție pentru reducerea cheltuielilor.

„Cu actuala structură a costurilor nu putem investi în Germania”, a transmis conducerea companiei, subliniind că producția locală a devenit mult prea scumpă în comparație cu alte țări europene.

Directoarea de resurse umane, Britta Seeger, a avertizat că Mercedes-Benz este nevoit să examineze concret posibilitatea închiderii unor fabrici, deși conducerea și-ar dori să evite un asemenea scenariu.

„Cu toții vrem să evităm cu orice preț închiderea fabricilor. Din păcate, acum trebuie să analizăm această opțiune mult mai detaliat”, a declarat Seeger, citată de Reuters.

Miza principală a conflictului este programul de muncă. Conducerea Mercedes solicită majorarea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor. Practic, angajații ar urma să lucreze cu cinci ore mai mult săptămânal pentru aceeași remunerație, ceea ce ar reduce costul unei ore de muncă pentru companie.

Sindicatul IG Metall respinge categoric propunerea, considerând săptămâna de lucru de 35 de ore una dintre cele mai importante realizări obținute prin negocierile colective. Mai mult, sindicatul solicită o majorare salarială de 5%, într-un moment în care producătorul auto încearcă să reducă drastic cheltuielile.

Diferențele de cost sunt uriașe. Potrivit conducerii Mercedes-Benz, o oră de muncă în anumite fabrici germane poate costa de până la cinci ori mai mult decât în unitățile din Europa de Est. Compania consideră că această discrepanță afectează competitivitatea producției și deciziile privind amplasarea viitoarelor investiții.