Ciobani din Bangladesh în „Țara Mioriței”. Soluția de avarie aleasă de fermieri

„Greu se găsesc oameni care se facă treabă la stână”

România este o țară în care păstoritul are origini ancestrale și a fost multă vreme ocupația de bază a localnicilor. Culmea, în țara ”Mioriței” nu se mai găsesc ciobani. Cel puțin în județul Botoșani este jale, mărturisește președintele uneia dintre cele mai importante asociații de crescători de oi din regiunea nord-est.

„Cei mai tineri pleacă în străinătate. Ciobanii mai familişti rămân în satele lor, dar majoritatea iau drumul străinătăţii. Greu se găsesc oameni care se facă treabă la stână. Deficitul de ciobani cred că ajunge să depășească 50%. Fermierii lucrează singuri, cu rudele și atât”, spune Ionică Nechifor, directorul Asociației Moldoovis, dar și manager al Stațiunii de Cercetare a ovinelor și caprinelor de la Popăuți.

Crescătorii de oi spun că salariile oferite ciobanilor sunt destul de motivante. „Un cioban primește 5.000 de lei pe lună. Şi aici includem masa, țigările, cazarea. Și mai rămâne și cu 2500 de lei, în mână”, adaugă Ionică Nechifor.

Cei mai mulți tineri preferă însă să lucreze ca ciobani în Europa, mai ales că primesc mai mulți bani, dar au și mai mult timp liber. În disperare de cauză, fermierii apelează deja la muncitori din Asia, inclusiv ciobani din Bangladesh.

„Este un coleg de la Piatra Neamţ care deja a făcut un contract cu patru ciobani din Bangladesh. În aceste condiții în care nu se găsesc ciobani români, oamenii trebuie să se adapteze”, spune Ionică Nechior.

Sri Lankezi în confecții

Un alt domeniu bine reprezentat la Botoșani este industria textilă. Și în acest domeniu marile companii, mai ales cele care lucrează în stil lohn, spun că nu mai găseau angajați din rândul localnicilor, așa că au fost nevoite să importe forță de muncă din Asia.

Din 2019, o cunoscută companie de confecții de la Botoșani, patronată de un italian, a adus angajați din Sri Lanka.

Nivelul datoriei publice a Republicii Moldova, de aproximativ 42% din PIB, nu este în sine cea mai mare problemă pentru finanțele țării. Adevărata vulnerabilitate este costul tot mai mare al deservirii acesteia, susține Oleg Tofilat, fost director al Căii Ferate din Moldova și actual director executiv al Uniunii Transportatorilor și Drumarilor.

„Faptul că avem datorii de 42% din PIB asta nu e așa de mult. Problema e în deservirea datoriei”, a declarat Tofilat.

Potrivit acestuia, Republica Moldova a ajuns să achite aproximativ 6 miliarde de lei anual doar pentru dobânzi, o sumă pe care o consideră extrem de mare raportată la necesitățile de dezvoltare ale țării.

„6 miliarde anual pe dobânzi, asta e foarte mult”, a subliniat Tofilat.

El a comparat aceste cheltuieli cu banii alocați infrastructurii. Uniunea Transportatorilor și Drumarilor pledează pentru majorarea fondului rutier până la aproximativ 3 miliarde de lei, însă, spune Tofilat, pentru proiectele de infrastructură negocierile pot dura ani, în timp ce dobânzile la datorii trebuie achitate la termen.

Fostul șef al CFM atrage atenția și asupra ritmului accelerat în care au crescut cheltuielile pentru deservirea datoriei. Potrivit lui, dacă în jurul anului 2021 acestea erau de aproximativ 1,5 miliarde de lei, în prezent au ajuns la circa 6 miliarde de lei.

„Noi am crescut de la 1 miliard și jumătate, prin 2021, dacă nu greșesc, la 6 miliarde în 5 ani de zile. Și asta o să fie și mai rău”, a avertizat Tofilat.

O altă vulnerabilitate indicată de acesta este deficitul bugetar, estimat la aproximativ 23 de miliarde de lei. În lipsa altor surse de finanțare, această diferență dintre venituri și cheltuieli se transformă, practic, într-o datorie suplimentară pentru stat.

„Noi avem un deficit de 23 de miliarde. Asta automat înseamnă că datoria noastră crește cu 23 de miliarde”, a afirmat el.

Tofilat avertizează că problema nu se încheie odată cu exercițiul bugetar din 2026. În opinia sa, există riscul ca și în 2027 Republica Moldova să intre cu un deficit de ordinul a 20-25 de miliarde de lei, ceea ce ar însemna noi împrumuturi.

„La anul viitor, exercițiul bugetar 2027, probabil că similar ne așteaptă. Aceleași 20-25 de miliarde de deficit. Și iarăși intrăm în datorii”, a declarat Tofilat.

Acesta mai atrage atenția asupra structurii împrumuturilor interne, în special asupra celor contractate pe termen scurt de la băncile comerciale din Republica Moldova. În opinia sa, refinanțarea frecventă expune statul unor riscuri suplimentare și îl face dependent de condițiile pieței.

„Nu doar că este cu dobândă mare, dar este și pe termen scurt, de la băncile noastre. Trebuie să iei pe jumătate de an și fiecare jumătate de an trebuie să te recreditezi. Și asta e un risc”, a explicat Oleg Tofilat.

În opinia fostului director al CFM, starea finanțelor publice nu trebuie evaluată doar prin raportul dintre datoria publică și PIB. La fel de importante sunt costul acestei datorii, perioada pentru care sunt contractate împrumuturile și frecvența cu care statul este obligat să le refinanțeze, mai ales în condițiile unui deficit bugetar de ordinul zecilor de miliarde de lei.