Într-o postare pe Facebook, ministrul Muncii, Marcel Spatari face bilanțul activității sale. Un mesaj cu iz de adio, în condițiile în care se vehiculează plecarea sa din funcția de ministru.
10 lucruri pe care le-am învățat la Minister
1. Lucrurile mari se fac împreună. Bineînțeles, fiecare poate ajuta un bătrân să treacă drumul, dar dacă vorbim de schimbări majore pentru societate, oricât de bune sunt ideile tale, nu vei reuși dacă nu ai o Echipă unită. Iar dacă reușești să atragi și Ministerul Finanțelor în echipa ta, e bingo.
2. Alege și explică-ți prioritățile. Poți avea zeci de idei bune, dar timpul și resursele sunt limitate. Alege ce vrei să faci și argumentează de ce asta acum, iar cealaltă mai târziu. Nimeni nu te poate ajuta dacă nu știi unde vrei să ajungi.
3. Calculează impactul, mai ales în bani. Dacă vrei să schimbi o regulă, să acorzi un drept – anticipează costul. Nu poți fi “făcător de decizii” (decision maker) doar din intuiție. Poartă laptopul cu tine, deschide Excelul.
4. Reformele nu se fac peste noapte. Dacă ai o idee, vorbește cu cât mai multă lume pentru ca:
a) aceasta să se așeze bine pe rafturile creierului tău,
b) să fie preluată de alții,
c) să crească șansele ca la un moment dat chiar să se întâmple.
Eu am câteva idei, în privința asigurărilor sociale și medicale, a serviciilor sociale, a pactului social cu mediul de afaceri, a relației dintre dereglementare și defiscalizare, a politicii industriale, a construcției unui stat social. Voi reveni.
5. Solidarizează-te cu cel care cere. Dacă vorbești cu oameni care au nevoi și cerințe – pune-te în pielea lor, înțelege-i. Apoi explică cum poți ajuta. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu solidar pe subiecte concrete cu cei care au venit cu revendicări: cu mediul de afaceri, sindicatele, asistența socială, veteranii, chiar și cu colegii din alte ministere.
6. Trebuie să creștem “capacitatea de absorbție”. Sună tehnocrat – dar în realitate este crucial, mai ales în domeniul social într-o țară în dezvoltare – să fim deschiși oricărui sprijin din exterior și să-l atragem prin sistemul public. Anul trecut am atras peste 1,7 miliarde de lei din granturi externe prin mecanisme nou create de MMPS. Și se poate mai bine.
7. Faptul că am progresat nu înseamnă că am ajuns unde ne-am pornit. Majorările unor drepturi sociale, mai ales în criză, nu înseamnă că am devenit un stat social. Moldova este în continuare un stat mic, care colectează puțin și nu redistribuie bunăstarea după modelul statelor occidentale. În timp ce protecția socială reprezintă 20-30% din economia țărilor europene (din PIB), noi abia dacă atingem 15%.
8. Protecția socială nu trebuie să se limiteze la plăți. Astăzi, cheltuielile publice pentru protecția socială din Republica Moldova sunt 95% plăți (inclusiv 60% drepturi de asigurări sociale și 35% prestații sociale) și doar 5% servicii sociale. În acest domeniu, trebuie să avem o abordare 3D: să dezvoltăm, diversificăm și digitalizăm. Pentru asta, am pornit un amplu proces de reformă a asistenței sociale, a finanțării serviciilor sociale, a apropierii sistemului public de prestatorii privați.
9. Să ne concentrăm pe “experiența de utilizator” a cetățenilor. Statul este în primul rând un mare prestator de servicii, plătite prin abonamente care se cheamă “taxe și impozite”. Fața statului nu este doar președinta, premierul sau ministrul care vorbește din televizor. Interacțiunea oamenilor cu statul este în primul rând la ghișeu – unde depui cererea, plătești sau primești bani, obții acte. Bineînțeles, trebuie să investim în servicii digitale, dar cred că o investiție cel puțin la fel de eficientă este în oamenii care reprezintă statul în relația cu cetățenii. Iar asta se face prin condiții de muncă și salarii decente în primul rând.
10. Să construim pe fundamente puse. În domeniul social au fost făcute lucruri bune în ultimii 20 de ani. Avem un sistem de asigurări sociale care este transparent și în general echitabil, avem universități care pregătesc specialiști în asistența socială, avem îngrijire la domiciliu finanțată din bani publici, avem servicii sociale dezvoltate de organizațiile non-guvernamentale, avem expertiză și rezultate în domeniul reducerii sărăciei. Nu pornim de la zero și este important să capitalizăm lucrurile bune și să continuăm pornind de la ele.
Uitându-mă în spate, apoi în față, pot să vă spun că sunt încrezător și optimist.
