Germania nu scăpă de dependența de Rusia: Putin deține butonul ce poate paraliza Berlinul

Germania s-a rupt total de politica cancelarului Angela Merkel, care a avut relații strânse cu regimul lui Putin, provocând dependența Berlinului de petrolul și gazele Moscovei.

Scholz a renunțat la sfârșitul anului 2022 la țițeiul rusesc, însă țara sa nu poate scăpa de controlul lui Putin, care deține încă butonul ce poate paraliza Germania: conducta Drujba, prin care va veni petrolul din Kazahstan, este a Rusiei.

Astfel este clar că Kremlinul controlează conducta spre Germania, indiferent al cui țiței se află în ea. Au fost făcuți deja pași uriași pentru a reduce importurile Berlinului atât de petrol, cât și de gaze din Rusia, dar încă nu există infrastructură suficientă, potrivit unei analize din Bloomberg.

Uriașa rafinărie PCK de la Schwedt din Germania, care furnizează 90% din combustibil pentru Berlin și zonele învecinate, aduce petrol prin conducta Drujba. Fabrica, construită atunci când partea de est a Germaniei se afla ferm pe orbita Moscovei, a fost proiectată pentru a procesa țițeiul din Siberia și a fost legată de câmpurile de petrol din Rusia prin extinderea unui sistem de conducte construit pentru a consolida controlul Kremlinului asupra sateliților săi europeni.

Nu s-au schimbat prea multe de la reunificarea Germaniei în 1990. O parte din țiței poate fi adus prin portul Rostock, dar acea rută nu are capacitatea de a înlocui conducta Drujba, care are două ramificații. De asemenea, materiile prime pot fi aduse prin portul polonez Gdansk, folosind cea mai vestică porțiune a conductei Druzhba, care este în afara controlului Moscovei.

Planul este fezabil din punct de vedere tehnic. Țițeiul din Kazahstan din Asia Centrală este deja pompat în sistemul de conducte rusesc, unde este amestecat cu petrol local și exportat din porturile din Marea Baltică și Marea Neagră.

Aceasta pare o soluție bună, dar există o problemă flagrantă. Întregul proces se bazează pe participarea activă a operatorului de conducte de stat al Rusiei, Transneft PJSC, a Ministerului Energiei al țării și, în cele din urmă, a Kremlinului.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Berlin #Putin #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), vrea ca UE să renunțe la Visa, Mastercard și să creeze o platformă proprie pentru Europa, ceea ce ea numește: „Drumul spre independență”. Invitată în cadrul emisiunii “The Pat Kenny Show”, Lagarde a subliniat dependența Europei de infrastructura străină de plăți digitale. „Visa, MasterCard, PayPal și Alipay sunt toate controlate de companii americane sau chineze,” a remarcat ea, adăugând că „trebuie să ne asigurăm că există o ofertă europeană”.

Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene (BCE), a lansat un apel pentru o revoluție a plăților, și a menționat necesitatea ca Europa să rupă dependența de giganții americani și chinezi, precum: Visa, Mastercard, PayPal și Alipay. Ea a subliniat că dezvoltarea unor soluții proprii ar reprezenta un pas important spre independența financiară a continentului, asigurându-i suveranitatea în acest domeniu esențial.

Christine Lagarde a subliniat că o piață de capital complet unificată ar putea deschide calea către o integrare fiscală mai profundă în Europa, având un impact semnificativ asupra economiei, cu o valoare adăugată potențială de până la 3.000 de miliarde de euro pe an, scriu editorii de la Business Today, citat de romaniatv.ro.

În timpul emisiunii “The Pat Kenny Show”, Christine Lagarde a subliniat fragilitatea Europei în fața dependenței de infrastructura străină de plăți digitale, evidențiind necesitatea unui sistem propriu care să asigure suveranitatea financiară a continentului.

„Visa, MasterCard, PayPal și Alipay sunt toate controlate de companii americane sau chineze”, a remarcat ea, argumentând: „Ar trebui să ne asigurăm că există o ofertă europeană”.

Ideea unei piețe unice de capital în toate statele membre ale Uniunii Europene capătă din nou importanță în contextul revitalizării Uniunii piețelor de capital (CMU), o inițiativă pe termen lung a UE. Obiectivul principal al CMU este de a crea o piață integrată de capital, care să faciliteze fluxul mai eficient de investiții și economii în cadrul blocului comunitar. Prin această inițiativă, se dorește oferirea unui acces mai bun al întreprinderilor la surse de finanțare și, totodată, furnizarea cetățenilor cu instrumente de economisire mai eficiente și accesibile.

Christine Lagarde a corelat progresele realizate în cadrul Uniunii piețelor de capital (CMU) cu o integrare economică mai profundă, subliniind că aceasta ar putea reduce presiunea asupra politicii monetare și ar crea fundamentul pentru o viitoare uniune fiscală. Deși estimările privind valoarea adăugată anuală de 3.000 de miliarde de euro provin dintr-o postare pe Reddit, care a fost citată pe larg, surse oficiale sugerează un impact mai moderat, dar încă semnificativ, pentru economia europeană.

Conform Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), o integrare economică mai profundă ar putea adăuga un PIB suplimentar de peste 2,8 trilioane de euro până în 2032, dintre care cel puțin 321 de miliarde de euro ar proveni din finalizarea Uniunii economice și monetare. Cu toate acestea, construirea unei alternative europene la giganții Visa și Mastercard se confruntă cu provocări semnificative, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din perspectiva reglementărilor și a cooperării între statele membre.

Totuși, dezvoltarea unei alternative europene la Visa și Mastercard se confruntă cu o serie de provocări semnificative. Printre acestea se numără:

– Comisioanele interbancare mai scăzute din Europa, care fac dificilă atingerea unui nivel de profitabilitate sustenabil.
– Necesitatea unor investiții inițiale considerabile pentru a construi o infrastructură capabilă să concureze cu cea a marilor jucători internaționali.
– Obstacolele legate de schimbarea comportamentului consumatorilor și comercianților, precum și de convingerea băncilor să susțină implementarea unui nou sistem.
– Complexitatea tehnică, în special în domeniul securității, protecției împotriva fraudelor și asigurării compatibilității transfrontaliere.
– Provocările legate de guvernanță și coordonare, întrucât statele membre și instituțiile europene trebuie să colaboreze pentru a alinia execuția și supravegherea sistemului.