Mișcarea radicală a cehilor! Au redus dependenţa de gazele ruseşti de la 97% la 3% în doar opt luni

Uniunea Europeană şi-a redus simţitor importurile de gaze din Rusia într-un interval de timp aproape imposibil. A fost forţată de un război la graniţe. După unele estimări, dependenţa de combustibilul rusesc s-a micşorat de la 45-50%, cât era înainte de conflict, la 8% fără să se producă penurii sau pene de curent catastrofale, aşa cum sunau avertismentele în primăvara, vara şi toamna anului trecut.

Europa devine în schimb dependentă de gazele naturale lichefiate (GNL) americane, în vremuri normale mai scumpe decât cele importate prin conducte. Însă cursa pentru diversificare este abia la început şi, mai mult, preţurile gazelor scad în plină iarnă.
Pe de altă parte, dintre toate statele Uniunii, doar Ungaria a ţinut morţiş ca în perioada de criză energetică, când toţi ceilalţi se îndepărtau de Rusia, să încheie un nou contract pe termen foarte lung de import de gaze ruseşti, rezultatul grabei fiind, scrie presa maghiară, că acum plăteşte pentru ele de patru ori mai mult decât Cehia, ale cărei achiziţii au la bază un acord vechi.

Deşi peisajul energetic se schimbă radical, avertismente că Europa nu va supravieţui iernii viitoare continuă să vină. La fel cum în trecut circulau veşti de la meteorologii ruşi că vin ierni grele cum n-au mai fost.

În ianuarie anul acesta, din Rusia spre UE au fost livrate 1,8 miliarde de metri cubi de gaze, o catitate atât de mică încât aduce aminte de vremurile războiului rece, scrie Portfolio.hu, principalul site de ştiri şi analize economice din Ungaria. Jurnaliştii de acolo au calculat că dependenţa UE de gazul rusesc s-a redus luna trecută la aproximativ 8%.

Tot ei scriu că Ungaria este considerată unul din ultimii clienţi de top ai Gazprom, compania care deţine monopolul exporturilor de gaze naturale ruseşti.

Livrările s-au redus în condiţiile în care fluxul prin conductele care trec prin Ucraina s-a diminuat şi mai mult, iar cel prin TurkStream este neobişnuit de scăzut. De aceea, statele est-europene care încă importă gaze ruseşti trebuie să acorde o atenţie sporită la ceea ce se întâmplă cu gazoductul sudic doarece pe aici vine o parte semnificativă din importuri. Transportul prin Nord Stream 1 a încetat complet anul trecut.
Oficiali ruşi au explicat reducerea fluxurilor prin chestiuni comerciale, în timp ce un trader european a spus pentru Reuters că ecuaţia mai conţine şi reducerea încrederii clienţilor în compania rusă, dar şi vremea caldă şi depozitele pline ale statelor UE.

Portfolio.hu a observat că, deşi cantitatea de gaze ruseşti livrate prin conducte s-a prăbuşit cu peste 80%, Gazprom încă realizează venituri considerabile din exporturile către UE deoarece preţurile sunt de circa trei ori mai mari decât de obicei. La polul opus Ungariei se află state precum Cehia, care în opt luni şi-a redus dependenţa de gazele de la Gazprom de la 97% la 3-4%, scrie Euractiv. Datele vin de la premierul ceh Petr Fiala. Acest lucru a fost posibil prin înlocuirea combustibilului rusesc cu importuri din Norvegia şi de GNL.

Gazele lichefiate sunt aduse printr-un terminal de GNL din Olanda. „Eram dependenţi aproape în totalitate de Rusia pentru gaze, dar astăzi situaţia este complet diferită. Am scăpat de dependenţă foarte rapid“, a spus Fiala. El a adăugat că depozitele de gaze ale Cehiei sunt pline în proporţie de 74%.

În alte ţări, gradul de umplere este mai mare. Una dintre cele mai mari realizări ale Cehiei în materie de energie în această perioadă de criză este achiziţionarea unei cote la terminalul de GNL din Olanda.

La scăderea dependenţei a ajutat şi diminuarea cu aproape 20% a consumului de gaze. Un alt succes al ţării este reducerea dependenţei de combustibilul nuclear rusesc. Însă jumătate din consumul de petrol încă este asigurat cu importuri ruse. Ce nu a spus premierul este că cehii au suportat o vreme cele mai puternice scumpiri ale energiei din UE.

Preţurile au fost plafonate în cele din urmă. Însă preţurile depind de capriciile pieţei libere, care deseori reacţionează la riscuri posibile sau închipuite, care au prea puţin de a face cu realitatea. Fiala s-a arătat sigur că piaţa a fost convinsă că Europa are acces la destulă energie pentru a trece cu bine de iarnă şi de aceea preţurile scad.

Între timp, în Ungaria vg.hu scrie, citând specialişti apropiaţi guvernului, cum ar fi cei de la institutul Klímapolitikai Intézet, că Europa nu va supravieţui următoarei ierni fără gaze ruseşti. Aceşti specialişti menţionează insuficienţa capacităţii de producţie şi procesare de GNL, a infrastructurii şi flotei de transport. Alţi specialişti, cei de la BP, arată că, într-adevăr, GNL au devenit cruciale pentru Europa de când Rusia a invadat Ucraina. Dar rolul lor se poate reduce dacă statele europene îmbunătăţesc eficienţa energetică, dezvoltă rapid energie solară şi eoliană şi majorează electrificarea consumului final. Însă, arată BP, Europa nu merge deocamdată pe acest drum.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gaz #cehia #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.