Un „vultur” de pe Wall Street a investit 250 de milioane USD într-un fond care ascunde de ochii autorităţilor banii

Paul Singer, care a intrat în lumina reflectoarelor după ce l-a găzduit Samuel Alito, judecătorul Curţii Supreme de Justiţie din SUA în avionul său privat, este din nou în centrul atenţiei după ce a plasat aproape 250 de milioane de dolari într-un fond care scuteşte investitorii de responsabilitatea transparenţei, scrie Bloomberg.

Timp de 12 ani el a trimis peste 240 de milioane de dolari într-un DAF (donor advised fund – n.r), care oferă un ansamblu larg de avantaje fiscal donatorilor, fără să oblige la transparenţă.

Generozitatea lui Singer se află în centrul atenţiei după ce ProPublica a relatat despre relaţia lui Alito cu managerul fondului de hedging, inclusiv episodul unei voiaj al judecătorului cu avionul lui Singer.

Donaţiile sale către organizaţiile politice republicane au totalizat peste 80 de milioane de dolari în ultimul deceniu, la care se adaugă alte milioane de dolari către organizaţii nonprofit, a relatat ProPublica.

Cu toate acestea, datele publice reprezintă doar o mică parte din uriaşa influenţă pe care ar putea să o exercite „vulturul” de pe WallStreet. Unde ajung în cele din urmă sutele de milioane de dolari trimise către DAF este un mister.

Singer, în vârstă de 78 de ani, este doar unul dintre cei mai bogaţi oameni din America care au apelat la DAF-uri pentru donaţiile fundaţiilor lor.

Bloomberg a scris anul trecut că fundaţia familiei megadonatorului conservator Robert Mercer, care a donat mult timp în principal organizaţiilor non-profit, a început să scrie cecuri mai mari către un DAF începând din 2018, cam în perioada în care rolul lui Mercer şi al fiicei sale Rebekah în politica conservatoare a primit o explozie de atenţie negativă.

În general, fundaţiile sunt obligate să deblocheze anual 5% din activele lor şi să raporteze public fiecare donaţie caritabilă. DAF-urile, în esenţă conturi de investiţii care sunt considerate organizaţii de caritate, îndeplinesc această obligaţie , permiţând în acelaşi timp fundaţiilor să mascheze donaţiile lor.

Singer, la rândul său, a băgat mai mulţi bani în DAF de-a lungul anilor. Aproximativ 46 de milioane de dolari, sau 90% din donaţiile fundaţiei sale eponime, au fost trimise în fond în 2021, conform celor mai recente date fiscal disponibile. El are o avere estimată la 3,7 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#paul singer #investiție #Wall Street

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.