Păcura îngropată de la Termoelectrica! Ce amendă va trebui să achite compania

S-a constatat că nivelul de conținut al produselor petroliere în probele examinate depășește cu aproximativ 66 de ori valoarea concentrației maxim admisibile (CMA) stabilită, fiind de 6657,0 și 6567,2 mg/kg de produs petrolier, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului Mediului, după investigarea cazul presupusei îngropări de păcură pe teritoriul Termoelectrica.

Investigațiile arată că Termoelectrica a încălcat prevederile legii privind protecția mediului înconjurător și Codului funciar al Republicii Moldova. Organele pentru protecția mediului vor întocmi procese verbale atât pentru întreprindere, cât și pentru persoanele cu funcții de răspundere din cadrul acesteia.

Prejudiciul cauzat resurselor de sol a fost evaluat la 19,4 mii de lei și va fi achitat de către Termoelectrica în conformitate cu legea.

Vineri, la numirea noului director în funcție Iurie Razlovan, ministrul Energiei declara că nu a fost o scurgere de păcură propriu zisă, ci o scurgere de rămășițe de păcura, care erau în conducta de condens care s-a fisurat și a fost spălată, iar toată această spălătură a fost îngropată.

Scandalul de de la Termoelectrica a apărut după ce Renato Usatîi, liderul Partidului Nostru, a acuzat, administrația companiei că ar fi procurat din banii publici păcură scumpă, dar de calitate proastă, pe care au fost nevoiți să o îngroape la propriu. Usatîi a prezentat și un material video, care ar demonstra acest fapt.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#păcură #amenda #termoelectrica

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Anghinarea, o cultură încă rar întâlnită pe terenurile agricole din România, ar putea deveni o opțiune interesantă pentru fermierii care caută produse de nișă cu valoare adăugată ridicată. În condiții favorabile și la prețuri bune de vânzare, veniturile brute pot ajunge chiar la 60.000 de euro pe hectar, potrivit calculelor prezentate de publicația Blic.

Planta este cunoscută în special în bucătăria mediteraneană și poate fi comercializată atât în stare proaspătă, cât și către procesatori. Cultivarea ei este posibilă și în România, însă rezultatele depind în mare măsură de soiul ales, calitatea solului, accesul la apă și protejarea culturii în timpul iernii.

Producțiile diferă semnificativ. Unele cercetări au indicat randamente de aproximativ 14,6-15,7 tone de capitule comercializabile la hectar în cazul unor hibrizi, în timp ce la anumite soiuri locale producția a fost de numai 2,6-7,3 tone. În condiții bune de cultivare, randamentele pot urca însă la 13,7-24,3 tone la hectar.

Densitatea de plantare diferă și ea în funcție de tehnologie. Într-unul dintre sistemele analizate au fost cultivate aproximativ 9.200 de plante la hectar, la o distanță de 1,4 metri între rânduri și 0,8 metri între plante.

Investiția inițială poate include pregătirea terenului, materialul săditor, irigațiile, îngrășămintele, tratamentele fitosanitare, forța de muncă, recoltarea, ambalarea și transportul. Din acest motiv, costurile pot varia puternic de la un producător la altul, iar fermierii care dispun deja de teren, utilaje și infrastructură pornesc cu un avantaj.

Cea mai spectaculoasă diferență apare însă la prețul de vânzare. La o producție de 15 tone la hectar și un preț de 2 euro pe kilogram, valoarea recoltei ar fi de aproximativ 30.000 de euro. La 3 euro/kg, venitul brut ar ajunge la 45.000 de euro, iar la 4 euro/kg ar putea urca până la 60.000 de euro.

Este vorba însă despre venit brut, nu despre profit. Din această sumă trebuie scăzute toate costurile de producție, iar calculul presupune că întreaga recoltă poate fi vândută la prețul respectiv.

Un alt factor esențial este irigarea. Anghinarea are nevoie de suficientă apă, iar lipsa unui sistem de irigații stabil poate afecta semnificativ producția. La fel de importantă este alegerea unui soi adaptat condițiilor locale.

Cea mai mare provocare rămâne însă desfacerea. Piața anghinarei este mult mai puțin dezvoltată în România decât în țările mediteraneene, unde produsul este consumat pe scară largă.

Printre potențialii cumpărători se numără restaurantele, supermarketurile, magazinele specializate și procesatorii agricoli. Pentru fermieri, riscul apare atunci când producția este mare, dar piața de desfacere nu este suficient de dezvoltată.