Sărăcia extremă se definește după standardele Băncii Mondiale ca fiind traiul cu cel mult 2,15 dolari pe zi per persoană, potrivit statista.
Locul în care cea mai mare parte a oamenilor continuă să trăiască în sărăcie extremă este Africa Subsahariană. Începând cu anul 2019 – ultimul an din care sunt disponibile informații conform Băncii Mondiale, peste o treime din oamenii din regiune trăiau sub limita internațională a sărăciei.
Unele dintre țările cel mai afectate de sărăcie extremă au fost Madagascar, Malawi, Republica Democrată Congo și Sudanul de Sud.
Câteva țări din America și Asia au, de asemenea, o pondere ridicată de oameni care trăiesc sub limita sărăciei – de exemplu Honduras, Bangladesh și India, unde sărăcia extremă afecta între 10% și 13,5% dintre oameni, conform celor mai recente date disponibile.
În Haiti, acest număr era chiar mai mare, ajungând la 29,2% când datele au fost publicate pentru ultima dată în 2012.
În Orientul Mijlociu și Africa de Nord, precum și în Asia de Sud, ponderea populației în sărăcie extremă scăzuse sub 10% înaintea pandemiei.
În America Latină și Caraibe acest procent era și mai mic, de 4,7%, conform datelor disponibile până în 2021.
Sărăcia în UE
În anul 2022, 95,3 milioane de persoane din UE (22% din populație) erau expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale, adică trăiau în gospodării care se confruntă cu cel puțin unul dintre cele trei riscuri ale sărăciei și ale excluziunii: venitul extrem de mic sau inexistent, privarea severă de bunuri materiale și sociale și/sau trăiau într-o gospodărie în care adulții lucrează pe parcursul unui an sub 20% din potențialul lor sau din timpul disponibil.
Conform datelor Eurostat, această cifră a rămas relativ stabilă în comparație cu anul precedent (95,4 milioane în 2021, adică 22% din populație).
Procentul de persoane expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale variază semnificativ de la o țară la alta în cadrul UE. Cele mai mari valori au fost raportate în România (34%), Bulgaria (32%), Grecia și Spania (ambele cu 26%).
La polul opus, cele mai scăzute procente au fost înregistrate în Republica Cehă (12%), Slovenia (13%) și Polonia (16%).
Deși statista nu publică și datele cu privire la sărăcia din Republica Moldova, datele Băncii Mondiale relevă că în prezent, peste ¼ din populația țării trăiește sub pragul sărăciei, iar Republica Moldova are una dintre cele mai înalte rate ale sărăciei printre statele europene. Rata sărăciei extreme a constituit 10,8%.
Un studiu al „GfK Purchasing Power Europe 2021” arată că moldovenii înregistrează cel mai mic venit pe cap de locuitor de 1 892 de euro pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă mai puțin de 13% din media europeană.
Un milion de moldoveni alungați de sărăcie
Sărăcia care macină Republica Moldova a alungat în străinătate circa un milion de moldoveni. Deși obținerea veniturilor mai mari a rămas principalul factor ce determină plecarea moldovenilor peste hotare, în ultimul timp crește ponderea altor motive care favorizează emigrarea, cum ar fi: obținerea unei educații mai bune (în special, a studiilor universitare sau postuniversitare) sau beneficierea de o infrastructură socială mai calitativă. Deși nu există cifre exacte, se estimează că numărul emigranților moldoveni ar putea constitui un milion de persoane.
Actualul model de creștere economică se bazează pe consumul gospodăriilor, iar remiterile constituie o sursă importantă de finanțare a acestui consum. După câștigurile din exporturile de bunuri și servicii, influxul de remiteri au devenit a doua sursă importantă de venituri pentru economia națională și reprezintă un factor important ce determină dinamica economică a țării.
