Statele din UE au produs 6,1 milioane de tone de paste, în valoare de 7,8 miliarde de euro

Ţările Uniunii Europene au produs anul trecut 6,1 milioane de tone de paste în valoare de 7,8 miliarde de euro, cu peste un milion de tone (20%) mai mult faţă de nivelul de acum cinci ani (5,1 milioane de tone în 2017), arată datele publicate miercuri de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

Italia este de departe statul membru UE lider în producţia de paste. Cu 4,2 milioane de tone de paste produse anul trecut, în valoare de 5,1 miliarde de euro, Italia este responsabilă pentru 68% din producţia totală a UE în ceea ce priveşte cantitatea şi 66% în ceea ce priveşte valoarea.

În acelaşi timp, Italia este şi principalul exportator de paste din UE (2,1 milioane de tone exportate, reprezentând 77% din totalul exporturilor UE). Mai mult de jumătate din exporturile de paste sunt expediate în alte state membre UE.

În total, aproape 2,8 milioane de tone de paste au fost exportate de statele membre UE în 2022 şi mai mult de jumătate (56%) din această cantitate a fost expediată în alte state membre UE.

Principalele ţări importatoare din UE sunt Germania (414.758 tone de paste importate în 2022, reprezentând 27% din totalul importurilor statelor membre UE) şi Franţa (358.117 tone, 23%).

În afara blocului comunitar, principalele destinaţii ale exporturile UE de paste au fost anul trecut Marea Britanie (309.030 tone, echivalentul a 25% din totalul exporturilor de paste în afara UE) şi statele Unite (262.877 tone, 22%).

Datele Eurostat au fost publicate cu ocazia celebrării, în 25 octombrie, a Zilei internaţionale a pastelor.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Mai mulți retaileri mari din Republica Moldova, în frunte cu milionarul Mircea Baciu (Bomba) și afaceriștii discreți Iurii Starodubov și Vitalie Moraru (Maximum), cer impunerea de taxe vamale și TVA la toate coletele comandate online din afara țării, invocând concurența neloială. Aceștia dar și alții au participat la Clubului Presei Economice. În realitate, această mișcare pare mai degrabă o tentativă disperată de a opri schimbarea inevitabilă a pieței, în care consumatorul are din ce în ce mai mult acces la produse mai ieftine, mai diverse și livrate direct la ușă. E cel puțin ironic să vezi rețele care domină mallurile din Chișinău și au showroomuri de sute de metri pătrați plângându-se de „inechitate” pentru că Temu sau AliExpress livrează un telefon sau o pereche de adidași cu 30% mai ieftin. Dacă aceste magazine tradiționale ar fi oferit prețuri și servicii competitive, clienții nu s-ar fi orientat în masă spre online.

Mai grav este faptul că marii retaileri cer statului să-și folosească pârghiile pentru a le proteja profiturile, sub pretextul apărării bugetului public și al mediului economic local. Ei omit, desigur, să menționeze propriile practici de optimizare fiscală, importurile mascate sau forța de muncă plătită parțial la negru. De cealaltă parte, milioane de moldoveni profită de deschiderea pieței globale și comandă online nu pentru că vor să ocolească sistemul, ci pentru că piața locală nu le oferă nici varietate, nici calitate, nici prețuri decente. În loc să investească în digitalizare, în magazine online sau în îmbunătățirea serviciilor, acești retaileri preferă să ceară guvernului să-i apere de concurență.

În UE, problema a fost rezolvată nu prin interzicerea coletelor, ci prin integrarea giganților internaționali în sistemul fiscal european – vânzătorii plătesc TVA la sursă, iar datele despre colete sunt transmise digital. Moldova ar putea urma același model, fără a penaliza consumatorii. Dar în Moldova, marii jucători cer impozitarea tuturor coletelor, indiferent de valoare, sperând că taxele le vor readuce clienții pierduți. Aceasta este esența luptei: nu pentru buget, ci pentru controlul unei piețe care, încet, dar sigur, scapă din mâinile granzilor. Dacă se va da curs acestor presiuni, vom asista nu la protejarea economiei locale, ci la protejarea privilegiilor unei elite economice care nu vrea să concureze, ci să controleze.