China se confruntă cu cea mai serioasă provocare economică de la începutul reformelor radicale ale lui Deng Xiaoping în anii 1990. Forța sa de muncă este în scădere, cel mai rapid boom imobiliar din istorie s-a prăbușit, iar sistemul global de liber schimb pe care China l-a folosit pentru a se îmbogăți se dezintegrează.
Ca răspuns, președintele chinez Xi Jinping și-a intensificat eforturile pentru a pune în aplicare un plan îndrăzneț de remodelare a economiei chineze. Amestecul de tehno-utopism, planificare centrală și obsesie pentru securitate reflectă ambiția Chinei de a domina industriile viitorului. Dar această multidirecționalitate înseamnă că va dezamăgi poporul chinez și va înfuria restul lumii, scrie The Economist.
Față de acum 12 luni, ca să nu mai vorbim de anii de „euforie”, starea de spirit în China este sumbră. Deși producția industrială a crescut în martie, consumatorii sunt deprimați, deflația se profilează și mulți antreprenori sunt dezamăgiți. La baza acestor sentimente se află temeri mai profunde cu privire la vulnerabilitatea Chinei.
Se estimează că va pierde 20% din forța de muncă până în 2050. Criza imobiliară, care asigură o cincime din PIB, va dura ani. Relațiile cu SUA au devenit mai stabile, dar rămân fragile. Oficialii guvernului chinez sunt convinși că oricine va câștiga Casa Albă în noiembrie, America va restricționa importurile din China și va sancționa mai multe firme chineze.
China răspunde cu o strategie bazată pe ceea ce oficialii numesc „noi forțe productive”. În același timp, este respinsă modalitatea tradițională de stimulare a economiei prin cheltuieli mari de consum.
În schimb, Xi dorește ca guvernul să accelereze dezvoltarea industriilor de producție avansate, care la rândul lor vor crea locuri de muncă de înaltă productivitate, vor face China autosuficientă și o vor proteja de agresiunea americană. China va intra în era producției în masă de mașini electrice, baterii și alte lucruri.
Amploarea acestui plan este impresionantă. Potrivit estimărilor The Economist, investițiile anuale în „noile forțe productive” au ajuns la 1,6 trilioane de dolari – o cincime din totalul investițiilor și dublu față de ceea ce era acum cinci ani în termeni nominali. Acest lucru este echivalent cu 43% din toate investițiile de afaceri din America în 2023. Capacitatea fabricilor din unele industrii poate crește cu peste 75% până în 2030.
Scopul final al lui Xi Jinping este de a schimba raportul de putere în economia mondială. China nu numai că va renunța la dependența de tehnologia occidentală, ci și va controla o mare parte a proprietății intelectuale cheie în noile industrii. Cu toate acestea, planul lui Xi Jinping este fundamental defectuos. Un dezavantaj este că neglijează consumatorii. Deși cheltuielile lor depășesc pe cele ale imobiliarelor și ale noilor forțe productive, acestea reprezintă doar 37% din PIB, cu mult sub normele globale.
Este necesar un stimul pentru restabilirea încrederii pe fondul scăderii prețurilor imobiliare și, prin urmare, pentru a stimula cheltuielile consumatorilor. Pentru a încuraja consumatorii să economisească mai puțin, este necesar să se îmbunătățească securitatea socială și asistența medicală. Reticența lui Xi Jinping de a lua aceste măsuri reflectă mentalitatea sa strictă. Nu-i place ideea de a salva firmele imobiliare speculative.
Oficialii chinezi spun că pot redirecționa exporturile către Sudul Global
Un alt dezavantaj este că cererea internă slabă înseamnă că unele dintre noile produse vor trebui să fie exportate. Din păcate, lumea s-a îndepărtat de comerțul liber din anii 2000 – adesea din cauza propriului mercantilism al Chinei. America va bloca cu siguranță importul de bunuri avansate din China sau cele produse de firme chineze din alte țări. Și Europa se teme că mașinile chineze vor distruge producătorii de mașini de pe continent.
Oficialii chinezi spun că pot redirecționa exporturile către Sudul Global. Dar dacă creșterea industrială a țărilor în curs de dezvoltare este subminată de un nou „șoc chinez”, vor începe și ele să se teamă.
Ultimul defect este viziunea nerealistă a antreprenorilor lui Xi Jinping. Investițiile în industriile favorizate din punct de vedere politic sunt în creștere, dar mecanismul de bază al afacerilor capitaliste este deteriorat. Mulți lideri se plâng de regula imprevizibilă a lui Xi Jinping și se tem de o epurare sau chiar de o arestare.
China ar putea deveni ca Japonia în anii 1990, prinsă în deflație și în prăbușirea imobiliară. Mai rău, modelul său de creștere unilaterală ar putea distruge comerțul internațional. Dacă da, ar putea duce la o creștere și mai mare a tensiunilor geopolitice. Dacă există stagnare și nemulțumire în China, aceasta poate deveni și mai militantă decât dacă ar fi prosperă.
Dacă aceste defecte sunt evidente, de ce China nu își schimbă cursul? Unul dintre motive este că Xi Jinping nu ascultă.
Sub Xi Jinping, experții economici au fost lăsați deoparte. Securitatea națională are acum prioritate față de prosperitate. China trebuie să fie pregătită pentru o viitoare luptă cu America, chiar dacă aceasta înseamnă să plătească pentru asta. Acestea sunt schimbări profunde față de anii 1990, iar consecințele lor negative se vor simți în China și în întreaga lume.
