Economia Moldovei lui Ștefan cel Mare: De la prăzile de război la centralismul visteriei

27 Aug. 2024, 10:27
 // Categoria: Actual // Autor:  bani.md
27 Aug. 2024, 10:27 // Actual //  bani.md

Despre Moldova lui Ștefan cel Mare s-a scris mult în legătură cu victoriile sale militare și ctitoriile monumentale, însă aspectele economice ale statului feudal rămân adesea în umbra istoriei. Grație cercetărilor renumitului economist britanic Angus Maddisson, avem acum o imagine detaliată a economiei Moldovei din acea perioadă, scrie analizeeconomice.ro.

În termeni macroeconomici, Moldova lui Ștefan avea un produs intern brut (PIB) echivalent cu 200 milioane de dolari Geary-Khamis, un etalon folosit pentru a compara puterea de cumpărare la distanțe mari de timp. PIB-ul pe cap de locuitor era estimat la 496 dolari Geary-Khamis, ceea ce reflectă o economie modestă comparativ cu statele vestice ale acelei epoci.

Pe lângă agricultura bazată pe creșterea animalelor, economia Moldovei se sprijinea pe prăzile de război, care aduceau venituri semnificative visteriei domnești. De exemplu, după luptele cu Radu cel Frumos și campaniile din Polonia, Moldova a capturat tezaure însemnate, care au contribuit la consolidarea puterii economice a statului.

Sistemul fiscal al Moldovei era, de asemenea, bine structurat, taxele vamale și cele impuse populației asigurând finanțarea proiectelor de infrastructură militară și întreținerea unui corp permanent de armată, estimat între 8 și 12 mii de soldați.

În concluzie, Moldova lui Ștefan cel Mare era caracterizată printr-un centralism puternic, o economie susținută de campanii militare și taxe impuse comercianților străini. Prosperitatea țării a fost strâns legată de puterea militară, iar declinul acesteia în secolele următoare a marcat și o scădere a forței economice.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

07 Nov. 2026, 14:21
 // Categoria: Actual // Autor:  Ursu Victor
07 Nov. 2026, 14:21 // Actual //  Ursu Victor

Turcia pune presiune pe Rusia pentru reducerea prețului gazelor naturale și avertizează că ar putea diminua în continuare importurile rusești în favoarea gazului natural lichefiat (GNL) din Statele Unite. Ministrul turc al Energiei și Resurselor Naturale, Alparslan Bayraktar, a declarat că gazul rusesc a devenit „extrem de scump”, iar Ankara nu mai este dispusă să plătească prețuri necompetitive.

„Motivul pentru care cumpărăm mai puțin gaz din Rusia și mai mult din Statele Unite este foarte simplu: nu este vorba despre politică, ci despre preț. Gazul rusesc este extrem de scump”, a declarat Bayraktar în cadrul unei întâlniri cu jurnaliștii la Istanbul, potrivit Türkiye Today.

Oficialul a explicat că prețurile ridicate obligă Turcia să caute furnizori alternativi și să își diversifice sursele de aprovizionare. Mesajul transmis Moscovei este că, dacă gazul rusesc nu devine mai competitiv, Ankara va continua să îl înlocuiască treptat cu importuri mai ieftine.

Declarațiile reprezintă și un posibil instrument de negociere în relația cu Gazprom. Potrivit analistului energetic Isaac Levi, citat de Kyiv Independent, Ankara ar putea încerca să obțină reduceri de preț, amenințând Rusia cu pierderea unei cote și mai mari din piața turcă.

Schimbarea este deja vizibilă în structura importurilor. În 2006, Rusia asigura aproape 64% din gazele naturale importate de Turcia. Până în 2025, această pondere coborâse la aproximativ 37%, pe fondul creșterii livrărilor din Azerbaidjan și al importurilor de GNL.

În 2025, Turcia a importat aproximativ 21,16 miliarde de metri cubi de gaze rusești prin conducte, în timp ce livrările de GNL din Statele Unite au ajuns la 9,19 miliarde de metri cubi. SUA au devenit astfel principalul furnizor de gaze lichefiate al Turciei.

Ankara și-a extins masiv și infrastructura de import. Capacitatea zilnică de regazificare a GNL a crescut de la 32 de milioane de metri cubi în 2016 la aproximativ 161 de milioane de metri cubi în prezent, ceea ce permite recepționarea unor volume considerabil mai mari de gaze transportate pe mare.

Un element important în negocierile cu Moscova îl reprezintă contractele de furnizare. La sfârșitul anului 2025, compania turcă de stat BOTAȘ a prelungit cu numai un an două contracte importante cu Gazprom, care însumează aproximativ 22 de miliarde de metri cubi anual. Acestea urmează să expire la sfârșitul anului 2026, ceea ce sporește importanța discuțiilor privind prețurile și condițiile viitoarelor livrări.

Cu toate acestea, ministrul turc a exclus o ruptură completă de Rusia, subliniind că țara sa va avea în continuare nevoie de gazele rusești. Ankara intenționează însă să cumpere din sursele care oferă cele mai avantajoase condiții comerciale.

Turcia mizează inclusiv pe dezvoltarea propriilor zăcăminte din Marea Neagră. Producția de gaze din perimetrul Sakarya ar urma să ajungă la 7,5 miliarde de metri cubi anual până în 2027, diminuând dependența de importuri.

Presiunile Ankarei vin într-un moment sensibil pentru Gazprom, în condițiile în care Uniunea Europeană pregătește eliminarea completă a importurilor de gaze rusești până în 2027. În acest context, menținerea pieței turce devine tot mai importantă pentru exporturile energetice ale Moscovei.