Un acționar milionar la cea mai mare bancă, în topul exportatorilor de rapiță

În primele trei luni ale sezonului 2024/2025 (iulie-septembrie), Republica Moldova a exportat 62.082 tone de rapiță, un volum de 3,4 ori mai mic comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, când au fost exportate 210.112 tone. Potrivit analizei lui Iurie Rija, directorul executiv al Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, scăderea exporturilor este cauzată de o recoltă mai slabă și de previziunile privind creșterea prețurilor, care îi determină pe fermieri să fie reticenți în a vinde.

Piața rapiței este în prezent caracterizată de o activitate redusă, atât din partea fermierilor, cât și a cumpărătorilor, aceștia din urmă fiind influențați de scăderea cererii internaționale. În Bulgaria, de exemplu, uzina de procesare din Ruse a acumulat deja stocuri de rapiță în luna august, iar următoarele achiziții importante sunt așteptate mai târziu.

Prețul rapiței în Moldova a atins un vârf de 10,50 lei/kg în luna august 2024, pe fondul cererii ridicate și a evoluțiilor piețelor internaționale. În prezent, prețul mediu a scăzut la aproximativ 9 lei/kg, în urma ajustărilor sezoniere și a evoluțiilor ofertei globale și cererii interne.

În ceea ce privește clasamentul celor mai mari exportatori de rapiță din sezonul 2024/2025, au apărut câteva schimbări notabile. Compania Rusagro-Prim SRL (controlată de milioanrul Savelii Russu care este și acționar la maib n.a) își menține poziția de lider cu un volum exportat de 11.421 tone, în timp ce Vadalex-Agro SRL a urcat pe locul al doilea cu 10.057 tone. În schimb, Orom-Imexpo SRL, care ocupa locul al doilea sezonul trecut, a redus semnificativ exporturile, ajungând pe locul al șaselea, cu doar 3.668 tone exportate.

Aceeași tendință de scădere a volumelor de export este observată și în cazul altor companii importante, precum AgroNova Prim SRL, Rostan-Plus SRL, Agrostoc CI, Limburg SRL și Diazchim SRL, care au redus și ele cantitățile de rapiță vândute pe piețele externe.

În ceea ce privește destinațiile de export pentru rapiță în perioada iulie-septembrie 2024, primele două locuri au rămas neschimbate, România continuând să fie principalul partener comercial al Moldovei cu 42.546 tone exportate, urmată de Bulgaria cu 8.202 tone. În schimb, anumite piețe, precum Olanda, Grecia, Nepal, Turcia și Bangladesh, au dispărut din lista destinațiilor de export, unde anterior se înregistrau volume semnificative.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#savelli russu #rapita #export

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Cele mai faimoase logouri din lume au pornit, adesea, de la idei croite pe fugă. Este și cazul „swoosh-ului” Nike, creat în 1971 de studenta Carolyn Davidson pentru doar 35 de dolari — un preț simbolic pentru o marcă ce avea să atingă, cinci decenii mai târziu, o capitalizare de aproape 2 trilioane de dolari.

Istoria a fost rememorată de PR-experta și fondatoarea BackDoorAgency, Iana Ziablina, care a subliniat cât de neașteptate pot fi scânteile de geniu. În plină criză de identitate, profesorul de contabilitate Phil Knight — pe atunci co-fondator al Blue Ribbon Sports, distribuitor al pantofilor japonezi Onitsuka Tiger — a realizat că parteneriatul cu furnizorul din Japonia se apropie de final. Soluția: lansarea unei linii proprii de încălțăminte sport, cu producție deja contractată într-o fabrică din Mexic, dar fără nume și fără logo.

Knight i-a cerut lui Davidson, studentă la design grafic, o idee „măcar acceptabilă” de simbol care să fie aplicat rapid pe cele 300 de perechi aflate pe banda de producție. Dintre câteva schițe, singura care a trezit interes a fost o bifă fluidă — interpretată fie ca aripa zeiței grecești Nike, fie ca un semn de validare. Entuziasmul a fost modest, însă constrângerile de timp au consfințit alegerea.

Numele Nike a venit la scurt timp, propus de angajatul Jeff Johnson, inspirat de un vis în care îi apăruse zeița victoriei.

Astăzi, „swoosh-ul” întruchipează viteză, victorie, mișcare continuă și spirit de aprobarea („bifa” universală). Carolyn Davidson a colaborat încă o perioadă ca freelancer, apoi a părăsit profesia. În 1983, compania i-a mulțumit oficial: i-a oferit un inel cu logo-ul și un pachet consistent de acțiuni, gest care i-a asigurat confortul financiar.

Ziablina notează că logouri legendare au avut adesea începuturi similare: Apple a simplificat obsesiv simbolul mușcat al mărului pentru a transmite accesibilitate, iar Rolling Stones au ales faimoasa limbă scoasă într-un spirit de rebeliune. Lecția, spune experta: „Uneori inspirația lovește într-un taxi, la o prelegere sau într-un moment de revoltă — iar acea scânteie poate construi o identitate de miliarde”.