A apărut turismul anticaniculă: de ce Grecia sau Spania și nu Norvegia și Suedia?

În nordul continentului european, țări precum Norvegia și Suedia joacă acum cartea ”vacanțelor la răcoare” (coolcation), pentru a-i atrage pe vizitatorii de la latitudini temperate, în căutare de turism anticaniculă, scrie cotidianul francez Le Figaro.

De ce să pleci din Canare în plin sezon estival? Ei bine, pentru a scăpa de căldură. Iar Norvegia este de mult timp în vizor pentru peisajele sale verzi, munții și gheața sa.

În 2023, numărul de înnoptări ale străinilor a crescut cu 22% în Norvegia – cu un record în luna august – și cu 11% în Suedia, potrivit statisticilor oficiale, o creștere determinată și de sfârșitul restricțiilor sanitare impuse de pandemie în 2022 și de scăderea monedelor scandinave.

Potrivit unui sondaj realizat în Germania pentru organizația de promovare Visit Sweden, două din cinci persoane intenționează să își schimbe obiceiurile de călătorie din cauza căldurii din sudul Europei. Cel mai adesea prin alegerea altor perioade ale anului, dar și prin optarea pentru noi destinații.

„Răcoarea nu ține doar de vreme”, explică Susanne Andersson, directoarea organizației de promovare Visit Sweden. „Este vorba despre călătorii în locuri unde vremea este puțin mai răcoroasă, dar care sunt și mai răcoroase pentru că sunt mai puțini oameni”. Au dispărut plajele mediteraneene supraaglomerate și furnalul care a dus la închiderea parțială a Acropolei din Atena în iunie și care provoacă incendii de pădure în alte părți. Mulți preferă acum să facă o baie într-un lac sau într-un fiord sau să își umple plămânii cu aer proaspăt într-o excursie montană într-o relativă izolare.

Potrivit experților ONU în domeniul climei (IPCC), este „aproape sigur” că frecvența și intensitatea fenomenelor de căldură extremă și durata valurilor de căldură au crescut din 1950 și vor continua să crească odată cu încălzirea globală. Până în 2050, în Europa, aproximativ jumătate din populație ar putea fi expusă unui risc ridicat sau foarte ridicat de stres termic în timpul verii, iar numărul de decese legate de stresul termic s-ar putea dubla sau chiar tripla cu o creștere a temperaturii între +1,5°C și +3°C.

Rovaniemi, capitala Laponiei finlandeze, care se întinde de-a lungul Cercului Polar Arctic, a înregistrat, de asemenea, o creștere de 29% a numărului de înnoptări anul trecut. „Se simte răcoarea aici și această tendință a început cu ani în urmă, dar a crescut odată cu verile dureros de calde din sudul și centrul Europei”, spune Sanna Kärkkäinen, care se ocupă de promovarea turismului aici.

Acest avânt nu este însă lipsit de probleme, cu explozia Airbnb și a numărului de turiști. „Ceea ce ne îngrijorează cel mai mult, desigur, este că vor fi prea mulți oameni în același timp”, subliniază Jan Ove Tryggestad, primar între 2011 și 2023 al unei municipalități norvegiene unde tocmai a acostat un vas de croazieră impozant, capabil să transporte 6 000 de pasageri și 2 000 de membri ai echipajului. „Aici este un sat mic. În Hellesylt, sunt între 280 și 300 de locuitori iarna. Evident, se creează un mic șoc cultural când, dintr-o dată, un oraș mic, după standardele europene, debarcă aici”, mărturisește el. „Dar ne adaptăm”.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#Suedia #Norvegia #turism

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.