Aderarea la UE a provocat declinul şantierelor navale din Polonia şi Croaţia. Unele s-au reorientat şi au succes

Polonia și Croația, cu deschidere largă la Marea Baltică și respectiv la Marea Adriatică, au fost, înainte de liberalizarea economiilor, etaloane ale industriei construcției și reparației de vapoare nu doar în regiune, ci și în Europa. Puternic subvenționate de stat, pentru că erau mari angajatori, șantierele navale au fost sacrificate pentru ca aceste țări să poată intra în Uniunea Europeană, unde domnește principiul concurenței loiale. Sacrificiile au venit sub forma privatizărilor sau falimentelor. Industria nu și-a mai revenit niciodată la gloria din perioada comunistă, dar supraviețuiește. În Croația problemele sunt încă mari.

În Polonia, șantierele navale par să-și fi găsit un rol în noua economie. Sectorul luxului și cel militar le aduc comenzi, iar angajatorii polonezi se plâng că nu găsesc suficienți oameni pe care să-i angajeze. „Industria construcției de vapoare din Polonia – o poveste de succes“, sună titlul unei analize mai vechi. În timp ce alte industrii se confruntă cu reducerea comenzilor, cartea de comenzi a șantierelor poloneze este descrisă ca fiind „cea mai sănătoasă din lume“ de către Lloyd’s Register of Shipping. Circa 60.000 de oameni lucrează pe șantierele navale ale Poloniei, rezultat al unor reduceri foarte mici de personal, care nu au venit ușor.

Polonia, puternic îndatorată către Vest, nu a avut niciodată opțiunea de a-și susține șantierele prin subvenționare masivă, fiind nevoită să iasă pe piețele internaționale și să-și vândă produsele. Uniunea Șantierelor Navale Poloneze exportă aproape 90% din vapoarele construite, iar industria a reușit să se mențină competitivă pe plan global, chiar dacă cota de piață a scăzut de la 2,6% în 2000 la 0,1% în 2020. Șantierul de reparații Remontowa din Gdansk, cel mai mare de acest gen din Europa, este un exemplu de succes în diversificarea activității.

În Croația, șantierele navale se confruntă încă cu probleme majore. În 2012, guvernul promitea soluționarea situației șantierelor înainte de aderarea la UE, dar privatizările și restructurările au fost dificile. Șantiere precum 3. Maj, Brodotrogir, Brodosplit și Uljanik au trecut prin falimente și greutăți financiare. În 2019, Uljanik a fost forțat să intre în faliment, iar de atunci, situația a rămas precară.

Cu toate acestea, industria croată de construcții de vapoare încă există, specializându-se pe vase de nișă, precum vapoarele de croazieră polară și iahturi. Brodosplit, de exemplu, construiește o navă de croazieră rezidențială, MV Narrative, care va îmbina luxul cu responsabilitatea față de mediu. Industria constructoare de vapoare a Croației reprezintă 2% din PIB-ul țării, comparativ cu 20% cât contribuie turismul, cea mai mare cotă din UE.

Ambele țări au reușit, în moduri diferite, să mențină vie o industrie esențială pentru economiile lor, adaptându-se la noile condiții economice impuse de Uniunea Europeană și piețele internaționale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#gdansk #port #croatia #polonia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Statul întârzie achitarea despăgubirilor către doi mari agenți economici din sectorul creșterii porcilor, deși certificatele de constatare a pagubelor au fost emise, iar acțiunile în instanță ar avea drept scop tergiversarea plăților, după sacrificarea a zeci de mii de animale din primăvara anului trecut urmare a unui focar major de pestă porcină africană (PPA).

„Este vorba despre 140 de milioane la o companie și 197 de milioane la cealaltă. Nu vreau să ne legăm de sume, ci de faptul că certificatul de constatare a pagubelor a fost dat în judecată nu de agenții economici, ci anume pentru a tergiversa plata acestor bani”, a declarat într-o conferință de presă Serghei Ivanov, președintele Comisiei economie buget și finanțe.

Potrivit acestuia, cele două companii vizate asigurau aproximativ 45% din necesarul de carne de porc al Republicii Moldova, iar situația creată riscă să afecteze grav atât piața internă, cât și climatul investițional din domeniul agroalimentar.

Ivanov a atras atenția că, în paralel, importurile de carne de porc au crescut constant. „Cantitățile de carne de porc importate au crescut de la circa 6 mii de tone, anual fiind majorate cu aproximativ 500 de mii de tone. Mai mult, în 2028 urmează să fie eliminate complet cotele și taxele la import”, a menționat deputatul.

În opinia sa, mesajul transmis investitorilor este unul descurajator. „Semnalul pe care îl recepționează orice investitor sau cetățean care vrea să investească în Republica Moldova, inclusiv în creșterea porcilor, este negativ, văzând atitudinea statului față de agenții economici loviți de o asemenea nenorocire, prin neplata la timp a despăgubirilor”, a subliniat Ivanov.

Despăgubirile solicitate se ridică la 197 de milioane de lei pentru compania Porco Bello din localitatea Roșcani, și la 140 de milioane de lei pentru compania Golden Piaget din Nisporeni. Împreună, cele două întreprinderi asigurau aproape jumătate din necesarul de carne de porc de pe piața Republicii Moldova.

Doar la ferma din Roșcani, autoritățile au sacrificat 67,7 mii de porci, iar pierderile totale ale companiei se ridică la aproximativ 400 de milioane de lei, potrivit datelor prezentate de președintele Comisiei agricultură.