Adrian Lipcan: Vom continua colaborarea cu producătorii industriali de zahăr pentru a le satisface nevoile

Interviu cu Adrian Lipcan, fondatorul și administratorul SugarBridge Moldova, acordat publigației Logos Pres.

– Domnule Lipcan, anul 2024 se apropie de sfârșit. Cum a fost acest an pentru industria zahărului din Republica Moldova?

Pentru a oferi un răspuns complet, cred că este necesar un mic detaliu suplimentar. Începând cu anul 2003, industria zahărului din Moldova a beneficiat de un regim comercial protecționist, ceea ce a afectat interesele economice ale consumatorilor individuali sau ale întreprinderilor industriale. Principalul obiectiv al acestor măsuri a fost revitalizarea industriei și pătrunderea pe piața europeană. În ultimele două decenii, acest regim a costat consumatorul moldovean între 2,5 și 3 miliarde de lei. A fost o măsură temporară, destinată exclusiv creșterii și dezvoltării, însă s-a prelungit prea mult și nu a adus efectele așteptate.
În același timp, trebuie menționat că în ultimul an, industria zahărului, la fel ca întreaga industrie agricolă, a obținut succese modeste. În particular, în 2024, au influențat situația stocurile scumpe din 2023, costurile ridicate de producție (componentele energetice și prețul materiilor prime, care influențează formarea prețurilor), volumele insuficiente de producție la prețuri mai mari decât cotările internaționale sau prețurile regionale (costul de producție în țară este de 16 lei/kg, iar ofertele internaționale variază între 12-13 lei/kg). Toate acestea arată că 2024 a fost un an destul de greu pentru industria zahărului din Republica Moldova.

– Din ce ați spus, putem concluziona că situația importului de zahăr s-a schimbat în 2024?

Mai corect ar fi să spunem că lipsa unei oferte competitive de zahăr în acest an a stimulat și diversificat importul. Astfel, au fost utilizate toate cotele de import de zahăr din UE, Marea Britanie și țările CEFTA. Însă aceasta nu este suficient și nu este eficient în perspectiva dezvoltării ulterioare a acestei industrii.
În acest context, trebuie subliniat și faptul că producătorii de zahăr din țară sunt, de asemenea, cei mai mari importatori. Utilizarea regimurilor comerciale a permis producătorilor de zahăr să compenseze parțial pierderile întreprinderilor din industrie, dar nu toate.

Producția modestă realizată în toamna anului 2024, de aproximativ 30.000 de tone, față de o consum anual de 65.000 de tone (sau 80.000 de tone dacă includem regiunea Transnistriană), a stimulat și mai mult importul preferențial. În afacerea regimurilor preferențiale, taxele vamale sunt de 75%, ceea ce face orice import nerelevant și necompetitiv, iar acest lucru creează un deficit pe piața internă, ceea ce inevitabil va duce la creșterea prețurilor.

Un punct important de luat în considerare în acest context este că, datorită măsurilor economice și comerciale adoptate de autoritățile din Chișinău, consumatorii din regiunea Transnistriană, de asemenea, importă zahăr într-un regim preferențial conform legislației moldovenești. Partea lor se ridică la aproximativ 10-15.000 de tone. Astfel, consumul intern trebuie evaluat la aproximativ 75-80.000 de tone pe an.

– Care sunt perspectivele pentru 2025?

Având în vedere că stocurile producătorilor autohtoni din recolta 2023 și 2024 se ridică la aproximativ 45.000 de tone, se poate prognoza un deficit pe piața internă de aproximativ 25.000 de tone în 2025. Acesta poate fi compensat doar prin importuri din țările europene în regim preferențial. În condițiile sancțiunilor economice și comerciale internaționale, importul din țările CSI, Belarus sau Rusia nu este posibil.
Conform acordurilor semnate până în prezent, cotele preferențiale de import sunt limitate la 15.500 de tone. În acest context, trebuie menționat că prețurile ofertelor de pe piețele de import de zahăr pentru Moldova sunt sub costul de producție intern. Deși este de menționat că experții internaționali prognozează o corectare a prețurilor în prima jumătate a anului 2025.

Deficitul de zahăr și cotele mai mici decât cerințele pieței pot crea așteptări și panică pe piața internă, ceea ce inevitabil va duce la creșterea prețurilor cu 20-25%. La începutul toamnei acestui an, au apărut aceste tendințe, dar cu o abordare corectă s-a reușit evitarea lor.

Astfel, scopul și obiectivul importatorilor pentru 2025 sunt menținerea stabilității prețurilor și ofertelor pe piața internă, precum și asigurarea unei baze financiare stabile pentru producătorii de zahăr și a unor suprafețe suficiente pentru cultivarea sfecla de zahăr în sezonul următor.

– Nu considerați că în acest context este necesar un dialog între autorități și participanții pe piața zahărului din Republica Moldova?

Acest dialog deja există, și salutăm faptul că a fost inițiat de autoritățile statului, inclusiv de către Prim-ministru, și salutăm deschiderea lor pentru a găsi soluții adecvate în acest domeniu.
O soluție ar putea fi stabilirea unor cote tarifare suplimentare preferențiale pentru importul de zahăr în Republica Moldova, iar volumul total al acestora ar trebui să fie de 20-25.000 de tone până la sfârșitul anului 2025. Acest lucru ar însemna și asumarea unor obligații publice din partea participanților la piață cu privire la: menținerea stabilității prețurilor și chiar scăderea acestora (prețul recomandat la nivelul grosistului ar putea fi de 15 lei/kg); auto-limitarea marjei comerciale, ceea ce ar permite procesatorilor industriali și consumatorilor să obțină rezultate mai bune în producția de produse intermediare și să beneficieze de potențialul lor de export, mai ales pe piața UE; compensarea parțială a pierderilor financiare ale întreprinderilor din industria zahărului și asigurarea încheierii de contracte pentru anul 2025; dialogul cu comercianții și consumatorii din regiunea Transnistriană, care se află în proces de integrare pe piața internă a Republicii Moldova și utilizarea ofertelor de zahăr de pe piață.

Dispunerea de cote suficiente ar permite eliminarea monopolului pe piața importurilor al jucătorilor cu potențial economic și financiar mare sau membri ai unor familii internaționale. De asemenea, acest lucru va permite concentrerea pe studierea tendințelor internaționale și alegerea celor mai bune prețuri. Se așteaptă ca acest lucru să se întâmple în primele luni ale anului 2025.

– Ce măsuri considerați că trebuie luate pentru a asigura piața internă de zahăr la prețuri acceptabile?

Consider că măsurile Guvernului trebuie să vizeze liberalizarea controlată a pieței și evitarea monopolului din partea jucătorilor mari, integrați în structuri și comerț internațional. Aceasta va asigura o piață de gros de zahăr la prețul de aproximativ 15 lei/kg. În caz contrar, prețul va depăși 20 lei/kg. Acum mingea este în terenul Guvernului. Vom vedea ce decizie va fi luată, dar timpul deja apasă.
– Care sunt planurile de viitor ale companiei dumneavoastră?

Vom continua să punem accent pe responsabilitatea socială. Vom continua colaborarea cu producătorii industriali care consumă zahăr și vom depune toate eforturile necesare pentru a le satisface nevoile.
Percepem prezența noastră pe piață ca pe o misiune pe termen lung. Avem experiența necesară și cunoștințele în acest domeniu, precum și hotărârea de a contribui la asigurarea pieței interne cu zahăr de calitate la prețuri accesibile. De asemenea, trebuie menționat că echipa noastră este formată din profesioniști

#producator #zahar #Moldova

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

După pierderea aproape totală a pieței europene și eșecul negocierilor pentru un nou acord major cu China, gigantul energetic rus Gazprom a acumulat stocuri de gaz de circa 60 miliarde de metri cubi, relevă o investigație Reuters bazată pe declarații ale oficialilor guvernamentali și ale managerilor companiei.

În 2024, producția Gazprom a atins 416,2 miliarde m³, însă doar 355,2 miliarde m³ au putut fi valorificate pe piețele interne și externe, echivalentul unui surplus care depășește de trei ori consumul anual al Poloniei. În regiunea arctică, unde se află principalele zăcăminte, problema a devenit acută după ce livrările zilnice către UE – aproximativ 500 milioane m³ înainte de războiul din Ucraina – s-au prăbușit.

La Forumul Economic de la Sankt Petersburg (PMEF-2025), ministrul pentru Dezvoltarea Orientului Îndepărtat, Aleksei Ceikunov, a sugerat utilizarea gazului excedentar pentru centrale electrice destinate industriei inteligenței artificiale și blockchain-ului. Propunerea a fost respinsă drept neprofitabilă de adjunctul ministrului Energiei, Pavel Sorokin, care a pledat pentru direcționarea surplusului spre „revitalizarea” sectorului cărbunelui, aflat în pierdere.

Exporturile către Europa au coborât la circa 30 miliarde m³ pe an, cel mai mic nivel din anii ’70, iar oprirea tranzitului prin Ucraina amenință să taie și aceste volume. Conducta „Puterea Siberiei” – 38 miliarde m³ la capacitate maximă – nu acoperă decât o cincime din pierderile europene, iar negocierile cu Beijingul pentru o a doua conductă au rămas fără rezultat. Nici proiectul unui hub de gaze în Turcia și nici planul anunțat de Vladimir Putin de a vinde 55 miliarde m³ pe an Iranului nu par viabile, apreciază analistul Mihail Krutiihin.

Gazprom a înregistrat în 2023 cea mai mare pierdere din istoria sa, 629 miliarde de ruble (≈6,9 miliarde €). Deși la nivel consolidat a revenit pe profit în 2024, segmentul de gaze a acumulat încă 1 trilion de ruble pierderi. Pentru a compensa, Kremlinul a majorat tarifele interne la gaze cu 24% între 2022-2024 și plănuiește încă un salt de 46% până în 2028.

„Gazprom deține cele mai mari rezerve de gaze din lume, dar nu le poate monetiza”, rezumă Krutiihin. „Fără piețe stabile și fără încrederea clienților, compania rămâne captivă propriilor excedente – o poziție cu adevărat disperată”.