America trece printr-un boom fără precedent al construcţiilor de fabri

Construcţia de fabrici noi în SUA atinge niveluri fără precedent, cheltuielile în acest sector aproape dublându-se în ultimul an după ce administraţia Biden a adoptat legi care oferă sute de miliarde de dolari sub formă de subvenţii şi alte forme de susţinere pentru industrii ca energia curată şi semiconductoarele, scrie Bloomberg.

Alte economii avansate nu înregistrează în prezent un fenomen similar, indică date recente ale Departamentului de Trezorerie.
Americanii încearcă în acest fel să inverseze, cel puţin în anumite industrii, dezindustrializarea pe termen lung a economiei. Boomul se rezumă la SUA, în Germania şi Japonia de exemplu activitatea din sector fiind stabilă sau în scădere faţă de nivelurile prepandemice.

Acest boom a jucat un rol vital în accelerarea neaşteptată a economiei în trimestrul al doilea al acestui an. Creşterea investiţiilor companiilor în T2 a compensat o încetinire a cheltuielilor consumatorilor şi a ajutat creşterea economiei americane să accelereze la 2,4% când majoritatea economiştilor anticipaseră o restrângere uşoară.
Contribuţia cheltuielilor pe construcţia de fabrici la creşterea din T2 a fost cea mai mare din 1981.

Dacă redresarea sectorului manufacturier promisă de Biden se va materializa pe de-a-ntregul, după cum o sugerează indicatori preliminari, acesta se va lăuda că a realizat ceea ce alţi preşedinţi nu au reuşit.
Există însă riscuri, avertizează Rick Newman, editorialist la Finance Yahoo.

Biden îndreaptă economia americană către o politică industrială mai agresivă decât în orice altă perioadă a istoriei moderne, guvernul, mai degrabă decât forţele de piaţă, determinând unde merge capitalul privat.
Există pericolul ca stimulentele guvernamentale puternice să atragă investiţiile private către anumite sectoare şi departe de altele care ar putea genera mai multă inovaţie şi creştere pe termen lung, argumenta recent Adam Posen, economist la Peterson Institute for International Economics.

Există mai apoi întrebarea dacă există suficienţi muncitori calificaţi pentru toate fabricile viitoare, având în vedere că piaţa muncii se află deja sub presiune.

De asemenea, boomul fabricilor promite să aducă investiţii şi slujbe bine plătite în zone disperate după ele. Însă, există de asemenea semne de întrebare dacă există infrastructură adecvată pentru a susţine fabricile noi, cât şi temeri legate de impactul asupra comunităţilor din jur, scrie Bloomberg Businessweek.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#fabrici #constructie #SUA

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.