Antifrauda de Peste Prut i-a confiscat 1 milion de euro unei foste firme de gaze a unui moldovean

Direcția Generală Antifraudă (DGAF) din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) se află în mijlocul unei dispute legale care durează de peste un an și jumătate cu subsidiara românească a Gazpromneft, divizia petrolieră a gigantului rus de stat Gazprom. Conform informațiilor obținute de Profit.ro, inspectorii ANAF din Constanța au confiscat aproape 1 milion de euro de la compania Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA în martie 2022, ca pedeapsă pentru o presupusă încălcare a sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană împotriva Federației Ruse, ca urmare a acțiunilor Kremlinului în conflictul din Ucraina.

Pe 9 martie 2022, la nici 2 săptămâni de la startul agresiunii militare a Rusiei împotriva Ucrainei, inspectorii ANAF Antifraudă de la Constanța au mers în control la Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA. Aceștia au concluzionat că, dat fiind că Gazpromneft se află pe lista entităților ruse în raport cu care funcționează interdicția de mai sus, subsidiara din România a rușilor ar fi avut obligația, conform legislației românești a punerii în aplicare a sancțiunilor internaționale, de a se abține de la efectuarea transferului de active și părți sociale și de a înștiința autoritățile și instituțiile publice ale statului român cu privire la intenția de derulare a acestor operațiuni.

În urma controlului, ANAF Antifraudă a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale de 30.000 lei, precum si confiscarea sumei de 4.535.700 lei, reprezentând valoarea de piață a activelor care au fost transferate de către Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA către Balkan Marine Bunker Assets SRL.

Firma înregistrată în România, Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA, care este controlată indirect de Gazpromneft, a preluat operațiunile de alimentare cu combustibil (bunkeraj) în Portul Constanța pentru navele din Marea Neagră ale grupului Unicom Holding, deținut de familia Iavorski, inclusiv Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei din Republica Moldova.

Acționarii Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA sunt Gazpromneft Marine Bunker LLC (99,986726%) și GPN – Proiect LTD (0,013274%), ambele din Rusia, entități juridice deținute de Gazpromneft.

În noiembrie 2020, acționarii Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA au hotărât divizarea parțială a societății, transferând active către o nouă societate înființată, Balkan Marine Bunker Assets SRL, care este deținută indirect de Gazpromneft Rusia. Transferul a inclus navele barja-tanc Delta Oil și tancul petrolier Unicom 3, precum și echipamente aferente celor două nave, cu o valoare totală de peste 4,53 milioane lei.

Scopul transferului a fost dezvoltarea activității de bunkeraj, creșterea profitabilității și reducerea costurilor pentru Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA. Însă, în urma războiului din Ucraina și a sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei, cifra de afaceri a Gazpromneft Marine Bunker Balkan a scăzut semnificativ, iar pierderile s-au adâncit.

În prezent, ANAF și Gazpromneft Marine Bunker Balkan SA se confruntă într-o dispută judiciară legată de confiscarea fondurilor ca urmare a presupusei încălcări a sancțiunilor UE. Situația evidențiază complexitatea regulilor și a problemelor cu care se confruntă companiile care operează în contextul sancțiunilor internaționale și a tensiunilor geopolitice actuale.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#sanctiuni #amenda #companie #Gazprom

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Modelul economic al regiunii din stânga Nistrului se confruntă cu dificultăți tot mai mari, iar situația bugetară indică probleme structurale serioase. Concluzia aparține expertului în politici economice de la IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, prezentată în cadrul emisiunii „Analize economice cu Veaceslav Ioniță” din 6 martie 2026.

Potrivit economistului, între cele două maluri ale Nistru există diferențe majore în ceea ce privește structura bugetară, veniturile și cheltuielile publice. Pe malul drept al râului, bugetul public este format din mai multe componente – bugetul de stat, bugetele autorităților publice locale, bugetul asigurărilor sociale și cel al asigurărilor medicale. În schimb, în regiunea din stânga Nistrului există doar bugetul regional și bugetele locale, fără bugete separate pentru asigurări sociale sau medicale.

Un alt aspect semnalat de expert este lipsa de transparență privind executarea bugetului în regiune. Dacă pe malul drept datele privind veniturile și cheltuielile sunt publice, în stânga Nistrului aceste informații nu sunt făcute publice.

Pentru anul 2026, autoritățile autoproclamate din regiune au planificat venituri bugetare mai mici decât cele din 2024 și 2025, iar cheltuielile planificate sunt, de asemenea, în scădere. „Deficitul bugetar este foarte mare – aproape jumătate din bugetul regiunii este acoperit din deficit”, a declarat Veaceslav Ioniță.

Potrivit economistului, modul în care este acoperit deficitul bugetar rămâne secretizat. El presupune însă că o parte importantă a acestuia ar putea proveni din diferențele legate de prețul gazelor naturale. În regiune, gazul este vândut la prețuri foarte mici – între 1,7 ruble pentru populație și până la 5 ruble pentru agenții economici, în timp ce costurile de transport și distribuție sunt de aproximativ 0,5 ruble.

Comparativ cu malul drept, deficitul bugetar al regiunii din stânga Nistrului raportat la PIB este de aproximativ trei ori mai mare. Dacă în Republica Moldova deficitul este acoperit în principal din împrumuturi, în regiunea transnistreană acesta provine din surse care nu sunt făcute publice.

Diferențe importante apar și în ceea ce privește veniturile bugetare pe cap de locuitor. În 2015, acestea erau de 15,3 mii lei pe malul drept și 12 mii lei pe malul stâng. În 2025, veniturile au ajuns la 51,6 mii lei în dreapta Nistrului și la 18,1 mii lei în stânga. Pentru 2026 sunt estimate aproximativ 57 mii lei pe cap de locuitor pe malul drept și doar 14,8 mii lei pe malul stâng. Astfel, veniturile bugetare pe cap de locuitor sunt în prezent de aproape patru ori mai mari în dreapta Nistrului.

În același timp, presiunea fiscală este semnificativ mai mică în regiunea transnistreană. Dacă în Republica Moldova veniturile bugetare reprezintă aproximativ 35% din PIB, în stânga Nistrului acestea sunt de circa 20%. De asemenea, regiunea nu aplică TVA, principala sursă de venit a bugetului Republicii Moldova.

Diferențe majore se observă și în nivelul cheltuielilor publice pe cap de locuitor. În 2015 acestea erau de 16,3 mii lei pe malul drept și de 22,5 mii lei pe malul stâng. În 2025, cheltuielile au ajuns la 59,2 mii lei pe malul drept, în timp ce în stânga Nistrului au fost de 25,5 mii lei. Pentru 2026 sunt estimate cheltuieli de 66,1 mii lei pe cap de locuitor în dreapta Nistrului și doar 24,8 mii lei în stânga.

„În ultimii zece ani, pe malul drept cheltuielile publice pe cap de locuitor au crescut de peste patru ori, în timp ce în stânga Nistrului au rămas practic la același nivel”, a subliniat expertul.

Veaceslav Ioniță mai afirmă că, în trecut, nivelul mai ridicat al cheltuielilor pe cap de locuitor în regiune era posibil deoarece deficitul bugetar era acoperit din surse externe sau neclare. În prezent însă, acest model nu mai funcționează. La o populație estimată la aproximativ 300 de mii de locuitori, regiunea cheltuie de circa trei ori mai puțin decât malul drept.

În ultimii doi ani, diferențele s-au accentuat. Dacă pe malul drept economia s-a stabilizat, inflația a revenit la niveluri normale, iar cheltuielile guvernamentale pe cap de locuitor au crescut cu aproximativ 12%, în stânga Nistrului acestea au scăzut cu circa 27%.

„Acești doi ani sunt cei mai dramatici pentru malul stâng al Nistrului”, a concluzionat Veaceslav Ioniță.

Potrivit expertului, singurul domeniu în care regiunea transnistreană a investit mai mult decât malul drept este infrastructura rutieră. În ultimii zece ani, malul drept a alocat aproximativ 0,9% din PIB pentru reparația drumurilor, în timp ce în stânga Nistrului acest indicator a fost de aproximativ 1,2%.

În concluzie, economistul susține că modelul economic al regiunii din stânga Nistrului nu mai funcționează în parametrii anteriori. Veniturile bugetare sunt în scădere, cheltuielile se reduc, iar o parte semnificativă a acestora continuă să fie acoperită din surse netransparente, ceea ce pune sub semnul întrebării sustenabilitatea financiară a regiunii.