Căderea euro spre paritate faţă de dolar a pus Banca Centrală Europeană la zid

Căderea euro spre paritate faţă de dolar a pus Banca Centrală Europeană la zid, lăsându-i pe decidenţii săi politici doar în faţa unor alegeri dureroase şi costisitoare din punct de vedere economic, scrie Reuters.

Căderea monedei ar împinge în sus o inflaţie deja record, crescând riscul ca majorarea preţurilor să se consolideze la o rată mult peste ţinta BCE de 2%.

Dar lupta împotriva minimului ultimilor 20 de ani pentru euro ar necesita creşteri mai rapide ale ratelor dobânzilor, ceea ce ar putea adăuga suferinţă suplimentară unei economii care se confruntă deja cu o posibilă recesiune, cu o penurie iminentă de gaze şi cu costuri energetice foarte ridicate, care diminuează puterea de cumpărare.

Până acum, banca europeană a minimalizat problema, argumentând că nu are un obiectiv privind rata de schimb, chiar dacă moneda contează. Dar mişcările de pe piaţă sunt acum prea mari pentru a fi minimizate.
„Slăbiciunea euro întăreşte ideea că BCE este în urma curbei”, a declarat Dirk Schumacher, şeful departamentului de cercetare macro europeană de la Natixis CIB. „Având în vedere cât de ridicată este inflaţia, un euro mai puternic ar fi destul de util, deoarece ar reduce inflaţia.”

Euro a scăzut cu 10% faţă de dolar în acest an. Acest lucru creşte costul importurilor, în special pentru energie şi alte mărfuri denominate în dolari, ceea ce face ca totul să fie mai scump. Studiile citate frecvent de BCE sugerează că o depreciere de 1% a cursului de schimb creşte inflaţia cu 0,1% pe parcursul unui an şi cu până la 0,25% pe parcursul a trei ani.

Problema este că fundamentele economice indică o slăbiciune şi mai mare a euro.
În primul rând, BCE şi Rezerva Federală a SUA se mişcă la viteze extrem de diferite.
În timp ce preşedintele Fed, Jerome Powell, a arătat clar că este dispus să rişte o recesiune prin creşteri supradimensionate ale ratelor pentru a reduce inflaţia, BCE continuă să facă paşi mărunţi pentru a elimina politica din ultimul deceniu, când inflaţia era prea scăzută.

BCE va majora ratele pentru prima dată în această lună, dar se aşteaptă să ridice rata depozitelor din teritoriul negativ abia în septembrie, orice altă mişcare fiind umbrită de riscuri de recesiune.

Perspectivele zonei euro s-au deteriorat atât de mult de la jumătatea lunii iunie încât o majorare a ratei a fost exclusă, iar pieţele văd acum o crreştere a dobânzii din cu doar 135 de puncte de bază.

Fed, care a majorat deja ratele de mai multe ori, inclusiv cu 75 de puncte de bază luna trecută, este de aşteptat să le majoreze cu încă 180 de puncte de bază.

Acest lucru le oferă investitorilor profituri mai mari de cealaltă parte a Atlanticului, astfel încât aceştia scot banii din Europa şi slăbesc euro în acest proces.

În al doilea rând, dependenţa energetică uriaşă a zonei euro, în primul rând de gazul rusesc, face, de asemenea, ca economia să fie mai vulnerabilă la consecinţele războiului din Ucraina, ceea ce reprezintă o povară naturală pentru monedă.

Factura energetică a blocului a crescut costurile de import, lăsând blocul cu un deficit de cont curent. Astfel de ieşiri de fonduri slăbesc, de asemenea, moneda în timp.

Pentru a susţine euro, BCE ar putea semnala o înăsprire mai agresivă a politicii, inclusiv o majorare de 50 de puncte de bază în septembrie şi alte mişcări în octombrie şi decembrie.

Dar, întrucât pieţele se aşteaptă deja la aceste măsuri, BCE trebuie, de asemenea, să se alinieze, cel puţin parţial, la mesajul Fed, potrivit căruia reducerea inflaţiei primează în faţa tuturor celorlalte priorităţi, chiar dacă acest lucru înseamnă consolidarea recesiunii.

#BCE #euro #dolar

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Ministerul Finanțelor avertizează, în analiza riscurilor bugetar-fiscale, că Termoelectrica rămâne una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale statului, în pofida faptului că a raportat profit în 2024. Compania este cel mai mare producător de stat de energie termică și electrică din Republica Moldova și furnizează aproximativ 15% din energia electrică a țării și asigură încălzirea centralizată pentru circa 80% din populația municipiului Chișinău.

Termoelectrica a fost creată în 2015, prin fuziunea a trei întreprinderi municipale, moștenind datorii financiare semnificative și o infrastructură îmbătrânită. Compania operează trei centrale de cogenerare, vinde energia electrică către Energocom și livrează direct agent termic consumatorilor din capitală.

Potrivit documentului Ministerului Finanțelor, pentru perioada 2024–2028 a fost aplicat un test de stres care arată că, deși unele modernizări au îmbunătățit eficiența, provocările structurale rămân majore, în special necesarul ridicat de investiții și riscurile asociate ciclului de viață al activelor. Un element cheie semnalat este faptul că ratele de lichiditate „par sănătoase”, însă această imagine este în mare parte artificială.

Ministerul explică faptul că indicatorii de lichiditate sunt îmbunătățiți prin reclasificarea arieratelor vechi, în special a celor 1,3 miliarde de lei datorate către Moldovagaz”, ca datorii pe termen lung. Această mutare reduce datoriile curente și „cosmetizează” indicatorii financiari, fără a rezolva problema de fond.

Testele de stres mai arată o expunere ridicată la riscul valutar. Majoritatea împrumuturilor actuale și viitoare sunt denominate în valută, iar o simplă depreciere a leului ar putea majora pierderile companiei cu circa 90 de milioane de lei. Într-un scenariu combinat – șoc de PIB, curs de schimb și rată a dobânzii – pierderile ar putea crește cu încă 120 de milioane de lei, ceea ce ar genera o presiune fiscală semnificativă.

În paralel, Termoelectrica se confruntă cu scăderea cererii de încălzire urbană, determinată de tendințele demografice din Chișinău și de eficientizarea energetică a clădirilor noi. În același timp, infrastructura învechită reduce fiabilitatea operațională, limitând capacitatea companiei de a-și crește veniturile într-un mod sustenabil.

Ministerul Finanțelor identifică patru riscuri majore pentru buget: dependență bugetară implicită: rolul critic al companiei în sezonul rece o transformă într-un risc fiscal „de facto”, orice avarie majoră putând genera necesitatea unui sprijin bugetar imediat, criza infrastructurii amânată: deși este planificată construcția unei noi centrale de 55 MW cu finanțare de la Banca Mondială, proiectul nu este așteptat înainte de 2027, lăsând o perioadă de expunere critică, politica tarifară cvasi-fiscală: tarifele reglementate de ANRE pot fi întârziate sau limitate din motive sociale și politice, generând costuri nerecuperate care se transformă în pasive ascunse și structură de capital împovărată: datoriile moștenite limitează capacitatea de finanțare și pot amâna modernizarea infrastructurii critice.