Elon Musk nu este de acord cu lucrul de acasă al oamenilor. Cu un an în urmă, el a declarat sfârşitul lucrului la distanţă pentru angajaţii producătorului auto Tesla.
Acum el a numit dorinţa „claselor cu laptop” de a lucra de acasă „imorală”. „Vei lucra de acasă şi vei face ca toţi cei care au construit maşina ta să vină să lucreze în fabrică?” a spus el într-un interviu la postul de televiziune american CNBC. Este o problemă de productivitate, dar şi o problemă morală.
Oamenii ar trebui să renunţe la ipocrizia lor cu lucrul de acasă. Pentru că ei cer tuturor celorlalţi să nu lucreze de acasă în timp ce ei o fac. Există o logică superficială în poziţia lui Musk. Dar analizând-o mai atent, argumentul se prăbuşeşte. În timp ce avem datoria să împărţim sarcinile de lucru cu ceilalţi, nu avem datoria să suferim fără niciun motiv. Şi pe parcursul celei mai mari părţi a istoriei umane, lucrul de acasă a fost normal. Fabrica şi biroul modern sunt ciudăţeniile. Dar nu există un argument moral convingător pentru a împărţi suferinţa inutilă pe care munca o creează.
Lucrul de acasă şi Revoluţia Industrială
Înainte de Revoluţia Industrială, pe care istoricii o plasează în perioada mijlocului secolului al XVIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea, lucratul de acasă, sau aproape de casă, era comun pentru cea mai mare parte a populaţiei lumii. Acest lucru includea lucrătorii calificaţi din industria manufacturieră, care în mod obişnuit lucrau acasă sau în ateliere mici din apropiere.
Pentru meşterii calificaţi, orele de lucru erau ceea ce am putea numi „flexibile”. Istoricul britanic E.P. Thompson menţionează consternarea clasei superioare cu privire la notorietatea „neregularităţii” muncii.
