Ce mai fac moldovenii?

Dispar — e răspunsul trist pentru acest titlu.

Și dispar nu atât pentru că nu se nasc destui copii, ci pentru că rata mortalității este una mare, iar dacă mai adăugăm aici și fenomenul migrației, lucrurile arată destul de pesimist. O să încerc să vă povestesc și în cifre ce s-a întâmplat cu moldovenii în ultimii ani. Și pentru comparație o să includ în acest articol și câteva cifre din Irlanda, țara în care mi-am petrecut ultimii ani și pe care o consider asemănătoare Moldovei, din punct de vedere istoric, dar și statistic.

Recent, Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova a prezentat datele provizorii privind numărul populației cu reședință obișnuită în Republica Moldova la 1 ianuarie 2022, care a constituit 2.604.000 persoane, în scădere cu 22,9 mii persoane (cu 0,9%) față de începutul anului precedent. Cu alte cuvinte, în 2021 populația statică a Republicii Moldova s-a redus cu 63 de oameni pe zi.

După ce mai mulți ani emigrația a fost cauza nr.1 de reducere a populației Republicii Moldova, în 2021, ca și în 2020, sporul natural negativ a fost cauza principală. De exemplu, în ultimii 8 ani, oficial, în jur de 235.000 de moldoveni au emigrat din Republica Moldova. E ca și cum ar fi dispărut în totalitate orașele Bălți, Orhei, Ungheni, Soroca, Cahul și Comrat.

Dacă în 2020, sporul natural a fost minus 9900 de oameni (adică au murit cu 9900 mai mulți decât s-au născut), atunci în 2021 cifra aceasta aproape s-a dublat, sporul natural fiind de minus 16200 de oameni. Trist! Dar există o explicație logică — pandemia. Și aceste cifre ar trebui să fie ca niște palme părintești pentru cei care au ignorat măsurile de precauție în pandemie sau care în general au refuzat să creadă că virusul chiar a ucis oameni sau cel puțin le-a accelerat moartea. Adevărul trebuie acceptat așa cum este — pandemia ne-a scuturat serios!

În 2021 doar 6700 de oameni au emigrat oficial din Republica Moldova, cel mai mic număr din ultimii 7 ani. Nu, nu pentru că-s vremuri bune, ci pentru că pandemia a oprit migrația la nivel mondial. Odată cu sfârșitul pandemiei, fenomenul migrației a revenit din nou în forță.

După cum am menționat la începutul articolului, mortalitatea înaltă este la moment principala cauză a reducerii populației Moldovei. Dacă în 2020, rata de mortalitate la 1000 de locuitori a constituit 15,4%, atunci în 2021, această cifră a crescut semnificativ, până la 17,4%. Pentru comparație, rata de mortalitate în Irlanda în 2021 a fost de 6,72% la 1000 de locuitori. Acest decalaj enorm de cifre în comparație arată atât că avem o populație bolnavă, îmbătrânită, dar și că sistemul medical din Moldova, din păcate, încă se află la un nivel destul de jos.

Pe de altă parte, rata de natalitate în Republica Moldova nu este atât de rea, fiind de 11,2% în 2021, spre comparație cu Irlanda, care are 12% la 1000 de locuitori. Doar că Irlanda o duce mai bine la capitolul de creștere a populației, crescându-și populația cu 7,6% din 2016 până în 2022. Iar din 1960 până în 2022 populația Irlandei a crescut de la 2,83 milioane la 4,99 milioane, adică cu 76%. Arată incredibil, dar acesta este rezultatul creșterii economice a țării insulare, în special în ultimii 20 de ani.

Irlanda a trecut și ea prin foamete organizată, ca și Moldova, aproape 1 milion de irlandezi murind în urma acesteia, iar alte 2 milioane emigrând din cauza sărăciei. Însă Irlanda și-a revenit, iar exemplul său poate fi unul bun pentru Republica Moldova, iar pentru asta moldovenii trebuie să înțeleagă că creșterea economică a țării amortizează și susține armonios toate aspectele de dezvoltare ale acesteia, inclusiv creșterea populației. Și creșterea economică nu ține doar de competența guvernării, ci și de responsabilitatea socială, precum plata impozitelor, transparența financiară, dar și patriotismul – cum ar fi, de exemplu, susținerea producătorilor autohtoni. Toate sunt interconectate.

Pe lângă toate acestea, luând exemplu de la țările care și-au redresat declinul demografic, Republica Moldova trebuie să investească în stimularea natalității prin prisma economică, adică creșterea considerabilă a alocațiilor pentru noi născuți și copii; investiție în educație și neapărat în sport și alte activități de prevenire a bolilor și promotoare a sănătății. O societate sănătoasă este o societate funcțională economic, în care indicii economici cresc pe seama capacității sporite a forței de muncă. Și cum am scris mai sus – creșterea economică stimulează natalitatea, reduce mortalitatea și atrage emigranții înapoi acasă, factori care ar redresa acest fenomen trist de dispariție a moldovenilor.

#galbur #populație #moldoveni

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Neprelungirea regimului de licențiere a importurilor de cereale și oleaginoase în anul 2026 nu a generat un val de importuri în Republica Moldova, contrar temerilor exprimate de o parte a fermierilor. Datele statistice analizate de economistul Iurie Rija arată că piața internă nu a fost inundată cu floarea-soarelui din exterior, iar volumele importate au rămas reduse și strict orientate către material semincer și utilizări speciale.

Odată cu introducerea licențierii, piața moldovenească a fost practic închisă pentru importurile de floarea-soarelui destinate procesării în ulei. În consecință, importurile realizate în ultimii ani au vizat aproape exclusiv semințe certificate, utilizate pentru însămânțare sau pentru sectoare de nișă, precum industria de cofetărie.

Statisticile confirmă caracterul restrâns al acestui flux. În anul 2024, Republica Moldova a importat 4.049 tone de semințe de floarea-soarelui, aproape integral ca material semincer, la un preț mediu foarte ridicat, de peste 168 lei per kilogram. În 2025, volumul a crescut ușor, până la 5.686 tone, însă destinația a rămas aceeași, iar prețul mediu s-a situat în jur de 128 lei/kg.

Important este faptul că neprelungirea licențierii în 2026 nu a schimbat radical situația. În luna ianuarie 2026 au fost importate doar 588 tone de semințe de floarea-soarelui, tot ca material semincer, la un preț mediu de 151,69 lei/kg — un volum considerat nesemnificativ din punct de vedere al impactului asupra pieței interne.

Structura importatorilor confirmă că nu este vorba despre operatori orientați spre procesare sau speculație. Piața este dominată de companii mari, specializate în comercializarea semințelor certificate și a inputurilor agricole, precum SYSTEM CAPITAL MANAGEMENT SRL, TRANSTEST SRL, VADALEX-AGRO SRL, BIOPROTECT SRL sau DIAZCHIM SRL. Aceste firme deservesc în principal fermierii, nu industria de procesare.

Și din punct de vedere geografic, importurile indică o orientare clară către parteneri regionali și europeni. România este principalul furnizor de semințe de floarea-soarelui pentru Republica Moldova, urmată de Turcia și Bulgaria, care și-au majorat livrările în 2025. Franța completează lista ca sursă tradițională de genetică agricolă și material semincer certificat, ceea ce confirmă că importurile vizează produse cu standarde tehnologice și fitosanitare ridicate.

Potrivit analizei, lipsa importurilor de floarea-soarelui pentru procesare are o explicație strict economică. În sezonul curent, prețul semințelor în Ucraina este similar cu cel din Republica Moldova, iar costurile suplimentare de transport, logistică și finanțare fac nerentabilă achiziția și livrarea acestora către fabricile moldovenești.

În concluzie, datele arată că temerile privind un aflux masiv de importuri după eliminarea licențierii nu s-au confirmat. Piața rămâne protejată de realitățile economice, iar importurile de floarea-soarelui continuă să fie limitate, scumpe și orientate aproape exclusiv către material semincer, fără a afecta procesatorii sau prețurile interne.