Ce se întâmplă dacă Rusia închide robinetul de gaze

Compania de investiții bancare și servicii financiare UBS a analizat expunerea țărilor din Europa Centrală și a Greciei la gazele naturale rusești și ce s-ar întâmpla în cazul în care Moscova decide să închidă complet robinetul, relatează Money Review, citată de Rador.

Conform datelor din 2020 centralizate de UBS, Ungaria are cea mai mare dependență de gazele naturale importate din Rusia. Mai exact, gazul rusesc reprezintă 27% din consumul intern de energie. Țara cu a doua cea mai mare dependență este Cehia, întrucât 18% din necesarul de energie este acoperit de importurile de gaze naturale rusești.

În celelalte țări analizate, expunerea este mai mică: România, Polonia și Grecia își acoperă doar 7-9% din necesarul de energie din gazul rusesc. „Prin urmare, aceste economii au o capacitate mai mare de a înlocui gazul natural rusesc”, notează analiștii UBS. Este cazul Poloniei care a încetat să mai primească gaze rusești în mod direct încă de la sfârșitul lunii aprilie. De altfel, Polonia și Grecia sunt cele două țări care au terminale plutitoare de GNL și au primit deja gaze naturale lichefiate din SUA și Qatar.

Pe de altă parte, UBS subliniază dependența ridicată de hidrocarburile solide în mixul energetic al Poloniei și Cehiei (30-40%), în special rolul cărbunelui.

Cehia și Ungaria dețin cea mai mare pondere a energiei nucleare (16-19%), în timp ce Grecia își acoperă peste 50% din necesarul de energie din produse petroliere. Țara în care sursele regenerabile de energie joacă cel mai important rol este România (19%).

În ceea ce privește expunerea pe sectoare, gospodăriile au cel mai mic rol în consumul de gaze naturale (în raport cu utilizarea totală) în Grecia (30%) și cel mai mare în Ungaria (aproape 50%).

Sectorul comercial și serviciile publice sunt, de asemenea, importante consumatoare de gaze: 20% din totalul gazelor consumate în Cehia este direcționat spre aceste sectoare, în timp ce cea mai scăzută expunere se regăsește în Grecia și Polonia, în jur de 10%. Dintre industrii, produsele chimice și petrochimice folosesc cel mai mult gaz natural ca procent din consumul total, variind de la 7% în Cehia la 28% în Grecia.

Un consum ridicat de gaze este înregistrat și de sectoarele de minerit nemetalifer, alimente, băuturi și tutun și producția de fier și oțel. Potrivit UBS, industria este responsabilă pentru 23,5% din valoarea adăugată creată în cele 4 țări din Europa Centrală și pentru 16,5% în Grecia.

Deoarece Grecia importă toate gazele naturale pe care le consumă, UBS estimează ponderea gazelor importate în mixul energetic total la 22%. Ponderea gazului rusesc în importurile totale este de aproximativ 40%, în timp ce în UE în ansamblu se ridică la 45%, iar în Germania la 65%.

Prin urmare, UBS estimează că Grecia își acoperă aproximativ 8% din necesarul de energie cu gaz natural rusesc, aproximativ la fel ca România și Polonia, ceea ce înseamnă că aceste țări îl pot înlocui mai ușor.

De altfel, un studiu al FMI care încearcă să cuantifice posibilele efecte ale închiderii robinetului de către Rusia arată că efectele sunt mai mari în cazul Ungariei și Cehiei, dar mult mai mici pentru Polonia, România și Grecia, aceasta din urmă fiind afectată doar prin expunere indirectă, din cauza efectelor suportate de partenerii săi comerciali.

#gaz #Gazprom #Rusia

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Dominanţa Chinei asupra pământurilor rare nu se va reduce prea uşor, în ciuda speranţelor că ţara va acorda mai multe licenţe de export pentru SUA şi Europa, notează FT, citat de Ziarul Financiar.

Trei companii chineze listate la bursa din Shenzhen au anunţat în această lună că Beijingul le-a aprobat exporturile de magneţi, materiale esenţiale pentru industria auto, apărare, semiconductori şi alte produse industriale.

În Europa, asociaţiile din industria auto au afirmat că, în cazul magneţilor şi al pământurilor rare, licenţele de export din China sunt valabile cel mult şase luni.

Diversificarea surselor de resurse naturale rare în afara Chinei este probabil „extrem de dificilă” şi, în cel mai bun caz, o soluţie pe termen lung, potrivit unei note publicate marţi de Rico Luman, economist principal pentru sectorul de transport şi logistică la banca olandeză ING.

China este liderul incontestabil al lanţului de aprovizionare cu minerale critice, producând aproximativ 60% din oferta mondială de pământuri rare şi procesând aproape 90% din aceasta, ceea ce înseamnă că importă aceste materiale din alte ţări şi le rafinează.

„Europa nu produce deloc astfel de resurse, iar SUA abia au început recent o producţie la scară mică de neodim şi praseodim. Cu toate acestea, ambele regiuni deţin doar o fracţiune din rezervele globale, ceea ce le limitează capacitatea de extindere” a spus Luman.

Deja, producători auto europeni şi companii americane de tehnologie prezente în China au avertizat cu privire la o posibilă penurie în această vară.

China a anunţat controale la export pentru şapte materiale rare la începutul lunii aprilie, după o serie de restricţii mai dure aplicate în ultimii doi ani.

Washingtonul se aştepta la o relaxare a controalelor din aprilie după ce SUA şi China au convenit asupra unei suspendări de 90 de zile a tarifelor la jumătatea lunii mai. După discuţiile comerciale de la Londra din această săptămână, oficialii americani au indicat că Beijingul va permite în curând mai multe exporturi de pământuri rare.

China a aprobat „un anumit număr” de permise de export pentru pământuri rare şi produse aferente, a declarat joi un purtător de cuvânt al ministerului comerţului, adăugând că ţara va continua să intensifice aprobarea cererilor de licenţe.