Ce vrea Putin de la Zelenski

De la începutul invaziei pe scară largă a Federației Ruse în Ucraina, obiectivul lui Vladimir Putin a fost numit în mod repetat restaurarea imperiului rus. Cu toate acestea, potrivit jurnalistului și scriitorului britanic Philip Short, care a publicat recent o biografie a dictatorului de la Kremlin, acesta din urmă încearcă să arate și neputința NATO în fața amenințării din partea Federației Ruse, scrie The Guardian.

Potrivit lui Short, Putin dorește nu doar să neutralizeze regimul aflat la conducere la Kiev, ci, și mai important, să arate incapacitatea NATO de a-l opri. Distrugerea culturii ucrainene în teritoriile ocupate este un „bonus suplimentar” pentru șeful Kremlinului.

Jurnalistul notează că Moscova nu are nevoie de realizări prea mari pentru ca Putin să poată declara „victorie” în Ucraina. Pentru aceasta, este suficient să cucerească întregul Donbas și să mențină un pod terestru spre Crimeea.

Totuși, Short subliniază că, în mod ideal, Putin ar dori mai mult. În special, să controleze Odesa și coasta adiacentă a Mării Negre. Cu toate acestea, în ochii președintelui Federației Ruse, succese și mai mici ar arăta că puterea SUA nu este nelimitată.

„Războiul din Ucraina nu are loc izolat. În timp ce Rusia contestă ordinea de securitate impusă de SUA în Europa, China contestă Washingtonul în Asia. A început un proces geopolitic, ale cărui rezultate nu vor fi dezvăluite pe deplin timp de zeci de ani. Dar ordinea mondială din ultimii 30 de ani, stabilită după Războiul Rece, se apropie de sfârșit ”, a conchis Short.

Potrivit jurnalistului, realitatea planurilor lui Putin va depinde de situația de pe front, și mai exact de gradul de sprijin occidental pentru Ucraina în toamna și iarna aceasta, când lipsa resurselor energetice și creșterea rapidă a costului traiul va deveni din ce în ce mai vizibil pentru partenerii occidentali ai Ucrainei.

#Zelenski #razboi #Putin

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Italia continuă să atragă atenția lumii cu ofertele sale spectaculoase de case la prețul de un euro, dar în spatele acestor anunțuri se ascund costuri uriașe, birocrație sufocantă și lipsa infrastructurii. Deși ideea pare ideală pentru cei care visează la o casă în Toscana sau Sardinia, realitatea este mult mai complicată, arată o analiză realizată de Meduza, Politico și Financial Times.

Italia trece prin cea mai gravă criză demografică din istorie, cu o scădere constantă a populației de peste 16 ani. Rata natalității se află la un nivel minim istoric, iar tinerii educați părăsesc țara în căutarea unor salarii mai bune în alte state europene. Premierul Giorgia Meloni a aprobat un plan de 500.000 de vize pentru muncitori extracomunitari, pentru a compensa lipsa forței de muncă din agricultură și turism. Satele din Sardinia și din sudul Italiei sunt cele mai afectate: școlile și spitalele se închid, magazinele dispar, iar în multe localități singura sursă de venit a rămas turismul sezonier.

Programul „Case pentru un euro” a fost lansat de mai multe comune italiene pentru a repopula zonele depopulate. În teorie, oricine poate cumpăra o casă cu un euro, dar în realitate costurile de renovare pot ajunge la 200.000–600.000 de euro. Majoritatea caselor scoase la vânzare se află în stare avansată de degradare, fără acoperiș, apă sau electricitate. Autoritățile impun cumpărătorilor să restaureze imobilul în termene scurte, iar neîndeplinirea obligațiilor duce la pierderea banilor și la anularea tranzacției. În plus, un euro este doar prețul de pornire la licitație, iar în unele cazuri ofertele finale pornesc de la 6.000 de euro. Cumpărătorii trebuie să depună și un depozit de garanție, care nu este returnat dacă lucrările nu sunt finalizate.

Pentru străini, situația este și mai complicată: achiziția unei case nu oferă drept de rezidență în Italia sau în Uniunea Europeană. După victoria lui Donald Trump în SUA, comuna Ollolai din Sardinia a lansat o campanie pentru atragerea americanilor, promițând o viață liniștită „pe insula paradisului”. Un an mai târziu, niciun imobil nu fusese vândut. Între 2018 și 2024, doar zece case din Ollolai au fost cumpărate și restaurate. Localnicii sperau la un val de nomazi digitali și artiști, însă puțini s-au încumetat să investească zeci de mii de euro într-un sat fără infrastructură.

Există însă și povești cu final fericit. Fotografa spaniolă Ivo Rovira a cumpărat un imobil în Sardinia, l-a restaurat și a deschis un mic restaurant local. „Nu ne simțim turiști, ci armunjini adevărați”, spune ea. Americanii Tam și Gary Holm din Los Angeles au reușit să cumpere o casă în Sicilia după mai multe încercări, investind în total 160.000 de euro. „M-am îndrăgostit de oamenii de aici. Sunt prietenoși, ospitalieri, și orașul, deși mic, e plin de viață”, a declarat Holm pentru Business Insider.

Deși programul a atras atenția internațională, infrastructura precară, birocrația și costurile ascunse continuă să-i descurajeze pe cumpărători. Economiștii avertizează că depopularea satelor italiene riscă să provoace un nou val de criză economică în regiunile rurale, iar fără investiții serioase, nici măcar casele de un euro nu mai pot salva satele care dispar.