Cea mai scumpă proprietate de vânzare din SUA: un complex al unui mogul care a adunat sute de membri ai familiei sale

Un complex familial în Naples, Florida, a fost listat recent la vânzare pentru 295 de milioane de dolari. Dacă se vinde chiar și în jurul aceastei sume, ar fi cea mai scumpă vânzare rezidențială din SUA, potrivit Business Insider.

Familia magnatului în investiții John Donahue (decedat) vinde trei case de pe malul apei amplasate pe aproape 9 hectare. Proprietatea conține și un mic port pentru iahturi, care se întinde pe o distanță de aproximativ 70 de metri.

Complexul în Port Royal, acum o vecinătate luxoasă a Naples, a avut origini relativ modeste. Donahue a cumpărat un teren de 4,3 hectare pe marginea Golfului Mexic pentru 1 milion de dolari în 1985, conform Wall Street Journal. De atunci, el și familia sa au acumulat aproximativ 60 de hectare.

În 1955 Donahue a cofondat o firmă de investiții acum numită Federated Hermes, care administrează în prezent 668,9 miliarde de dolari în active.

Nativ din Pittsburgh, el și soția sa Rhodora și-au împărțit timpul între Pennsylvania și Florida înainte de a se muta în Naples pe termen nelimitat în jurul anului 1990.

Proprietatea lor din Florida a devenit o zonă de adunare a familiei pentru cei 13 copii ai lor, cei 84 de nepoți și mai mult de 175 de strănepoți. Familia dorește să vândă proprietatea ca un complex întreg, mai degrabă decât să o împartă în bucăți, potrivit Business Insider.

Casa principală are aproximativ 11.500 de metri pătrați, a doua casă are 5.500 de metri pătrați, iar a treia are aproximativ 5.800 de metri pătrați.

Complexul vine și cu 1.650 de metri de mal: 730 de metri pe Golful Mexic și aproximativ 930 de metri pe Gordon Pass și Golful Naples.

Proprietățile au multe caracteristici remarcabile, dar una memorabilă este o cameră pe care Rhodora a transformat-o într-o cameră de împachetare a cadourilor.

Recordul actual pentru cea mai scumpă vânzare rezidențială din SUA a fost stabilit în 2019, când CEO-ul unui fond de hedging, Ken Griffin, a cheltuit 240 de milioane de dolari pe un apartament la marginea Central Parkdin New York City.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

#naples #florida #proprietate #vinzare

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Irbit Motorcycle Plant (IMZ), singurul producător rus de motociclete grele cu ataș, a decis să mute producția în China, pe fondul unui declin de durată provocat de sancțiuni, probleme logistice și pierderea piețelor-cheie după declanșarea războiului la scară largă din Ucraina. Informația este relatată de publicația 7×7.

Potrivit sursei, încă din 2022 uzina transferase parțial asamblarea din regiunea Sverdlovsk în Kazahstan, încercând să ocolească sancțiunile occidentale și să mențină accesul la componente importate, care reprezentau peste 70% din motocicletele „Ural”. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a opri pierderile.

Lovitura decisivă a venit în 2025, când administrația președintelui SUA Donald Trump a majorat la 25% taxele vamale pentru importurile din Kazahstan, făcând nerentabil exportul motocicletelor „Ural” pe piața americană — una dintre cele mai importante pentru companie.

În aceste condiții, conducerea IMZ a semnat un acord cu compania chineză Yingang. În 2026 a fost prezentat noul model Ural Neo 500, complet proiectat și produs în China. Motocicleta păstrează atașul emblematic al mărcii, dar diferă radical de modelele clasice „Ural” ca design și dotări. Lansarea pe piață este programată pentru mai–iunie 2026, la un preț estimat de 15.000 de dolari, față de aproximativ 20.000 de dolari pentru fostul model-fanion Ural Gear Up.

Relocarea producției a devenit inevitabilă după o serie de eșecuri. Sancțiunile din 2022 au întrerupt livrările unor componente esențiale — frâne Brembo, anvelope Heidenau, bujii NGK și rulmenți SKF. În paralel, „contra-sancțiunile” introduse de Vladimir Putin în 2022, inclusiv interdicția exportului unor produse precum motocicletele, precum și creșterea de patru ori a costurilor logistice, au afectat grav vânzările.

Până la război, 40% din vânzările IMZ mergeau către SUA, 30% către Europa și 25% către Asia. Mutarea temporară în Kazahstan a permis reluarea parțială a exporturilor, dar nu a rezolvat problemele structurale. Până în 2024, secția din Irbit ajunsese la doar doi asamblori, iar în 2025 a trecut exclusiv la producția de piese și servicii de garanție. Producția din Kazahstan, care ajunsese la 300 de motociclete pe lună, a fost subminată de noile tarife americane.

În 2016, uzina declara public că se mândrește cu rezistența față de „chinezificarea generală”. Astăzi, constată 7×7, IMZ este nevoită să urmeze același drum parcurs deja de numeroși producători auto ruși după 2022.